Magyar nu este Orbán și asta contează. Dar greșesc și cei care jubileză, și cei care s-au întristat după alegerile din Ungaria. Pentru că fac o confuzie majoră între stilistică și substanța retoricii politice.
De pildă, din perspectiva relațiilor maghiaro-române, schimbarea de lider la Budapesta nu anunță o îmbunătățire semnificativă. De unde se vede că un chip nou nu aduce musai o politică nouă.
La prima conferință de presă, Magyar a invocat „mormintele eroilor maghiari din Transilvania”, pentru a sublinia anumite tensiuni politice, și nimeni nu l-a întrebat: despre care eroi vorbim?
Memoria noastră colectivă păstrează și masacrele horthyste contra civililor români din toamna anului 1940, imediat după Dictatul de la Viena, comise la Ip, Trăznea, Mureșeni și Moisei. Sute de femei, copii, bătrâni, preoți au fost uciși doar pentru că erau români. Crime de război pentru care niciun lider politic maghiar nu și-a asumat vreodată responsabilitatea istorică. Dimpotrivă, unii dintre cei care s-au făcut vinovați de aceste ucideri, precum József Nyírő și Wass Albert, sunt glorificați inclusiv pe pământ românesc, în Transilvania, cu tăcerea vinovată a autorităților române.
Să ceri respect pentru „eroii” tăi fără să recunoști victimele acestora nu este reconciliere.
Iar a începe o nouă guvernare, care se vrea una pusă sub semnul ”valorilor europene, cu o declarație de intenție atât de străvezie nu este de natură să ne facă optimiști.
Nimeni nu trebuie să danseze pe mormintele altui popor – așa cum neîntemeiat acuză Magyar –, dar nici pe mormintele propriilor înaintași. Aviz tăcuților guvernanți de la București.
2 comentarii la „Schimbarea la față a Ungariei și relațiile cu România”