PSG a cîștigat Champions League aseară, în finala jucată la Budapesta, cu Arsenal. Iar Parisul a sărbătorit cum știe mai bine în ultimii ani: o revărsare de oameni furioși pe Champs-Élysées, care s-au încăierat cu forțele de ordine, au incendiat mașini și au spart magazine. Bilanțul: 416 arestați.
Același scenariu ca în 2025. Doar cifrele s-au mai schimbat.
Autoritățile franceze știau ce urmează, așa că au avertizat comercianții să-și bată în scînduri vitrinele, au trimis 22.000 de polițiști în stradă și au luat toate măsurile unui stat care se pregătește de război cu proprii cetățeni.
Tot nu a fost de ajuns.
Pentru că problema nu e de ordine publică, ci de civilizație. Sau, mai precis, de ce se întîmplă cînd renunți la ea.
Franța a construit în ultimele decenii cel mai ambițios experiment multiculturalist din Europa. Graniţe deschise, integrare zero, identitate națională desfiinţată prin lege și prin școală. Orice referire la coeziunea culturală trece drept rasism. Orice cerință de asimilare este colonialism. Orice îngrijorare demografică e taxată ca extremism.
Ideologia a funcționat perfect. La nivel de discurs.
În realitate, a produs banlieues – suburbii imense, rupte de Republică, unde tinerii cresc fără niciun sentiment de apartenență la Franța, fără respect față de lege, față de proprietatea altcuiva, față de ordinea publică. Nu pentru că sînt răi prin natură. Ci pentru că nimeni nu le-a cerut vreodată să fie altfel. Ba mai mult: orice solicitare în această direcție era imediat calificată ca discriminare.
Acesta e rezultatul politicilor woke aplicate consecvent timp de trei decenii.
Nu violenţa în sine e noutatea. Noutatea e că a devenit rutină. Predictibilă. Bugetată. 22.000 de jandarmi de fiecare dată cînd PSG joacă o finală este noua normalitate a Franței.
Clasa politică franceză știe. Și, în majoritate ei, tace. Sau, mai rău, explică prost: sărăcie, marginalizare, inegalitate socială – toată panoplia de scuze care transformă făptașii în victime și statul în vinovat.
Ideologia nu permite alt răspuns. Ideologia a decis dinainte cine poate fi vinovat și cine nu. Iar cînd realitatea contrazice ideologia, se schimbă realitatea. Adică se trece cu vederea, se relativizează, se uită pînă la următoarea finală.
Franța achită astăzi factura unor decizii luate de politicieni care nu vor plăti niciodată personal pentru ele. Nu locuiesc în banlieues. Nu-și parchează mașinile pe Champs-Élysées.
Asta e privilegiul ideologilor: consecințele lor le suportă alții.