Bruxelles-ul vrea să ne convingă că plantele editate genetic în laborator sunt același lucru cu producția naturală. Nu sunt. Nimeni nu știe care vor fi efectele asupra sănătății oaamenilor. De aceea, voi vota împotriva Regulament care le reglementează.
Argumentul oficial sună bine: plante mai rezistente la secetă, mai puține pesticide, agricultură adaptată schimbărilor climatice. În spatele acestui argument se află altceva: un transfer masiv de putere dinspre fermieri și țărani spre câteva companii de biotehnologie care dețin brevete pe trăsăturile genetice ale plantelor.
Regulamentul creează o categorie specială – NGT-1 – pentru plante editate genetic declarate administrativ „echivalente cu cele naturale”. Consecința concretă: nicio etichetă pe produsul final. Pâinea, pastele, uleiul, cerealele pot proveni din plante modificate în laborator, iar consumatorul nu va ști. Fermierul știe ce sămânță cumpără. Consumatorul pierde acest drept.
Dar pierderea mai mare e a fermierului însuși. Dacă polenul unei plante brevetate ajunge accidental pe câmpul lui – prin vânt, prin albine, prin natură – poate fi dat în judecată pentru încălcarea unui brevet pe care nu l-a semnat și nu l-a ales. Organizațiile fermierilor și țăranilor din România au semnalat acest pericol explicit: dispare trasabilitatea, dispar instrumentele de control, rămâne răspunderea la fermier.
România tradițională trăiește din semințe salvate, din soiuri locale, din agricultura mică și mijlocie. Exact acest model e amenințat. Dependența de furnizori externi, creșterea costurilor, erodarea biodiversității, subminarea agriculturii ecologice – acestea nu sunt speculații, sunt consecințe logice ale unui cadru fără trasabilitate și fără protecție împotriva brevetelor.
România a votat împotriva acestui regulament în Consiliul UE. A fost poziția corectă. Coerența politică și respectul față de fermierii pe care îi reprezint cer ca această poziție să fie menținută și în Parlamentul European.
Voi vota în consecință.