Poeme tîrzii (II)
Orizont Orizontul este aproape şi subţire – o lamă de ras, un laţ de sîrmă, în care se zbate soarele, o stîncă de pe care zborul se frînge spectaculos, într-o dimineaţă senină, o fereastră spre un zid. Toată seva îmi urcă în capilare, cu ambiţia de a deveni totuna cu un apus de vară. Numai … [mai mult]