Un călugăr din Moldova mea natală, care a făcut azi o donație pentru ”Casa cu Rost”, mi-a dat o temă de gîndire. L-am întrebat: ”Părinte, dar știu că trăiți într-o sărăcie lucie, de unde aveți sfinția voastră puținul acesta pe care ni-l dați? Și-l dați unui proiect cultural, nici măcar unei urgențe sociale…” ”Frate, întîi, … [mai mult]
Am un mare respect și, mai mult, o enormă dragoste pentru cei care fac bine altora. De aceea, cînd aflu despre binele făcut de cineva unora mai necăjiți (orfani, bătrîni singuri, oameni fără adăpost etc) sau în nevoi trecătoare (sinistrați, grav bolnavi, datornici fără scăpare etc) mi se umplu ochii de lacrimi și nu mai … [mai mult]
Ieri am făcut primul pas pe lungul drum care, sper, va duce la resetarea vieții noastre politice. Congresul mișcării politice ”România Mare în Europa”, desfășurat duminică, începînd cu ora 13.00, la Sala Dalles din București, înseamnă începutul construcției unui vehicul politic care va schimba paradigma scenei politice românești. Vom face trecerea de la politica lui … [mai mult]
Semnalez apariția unei cărți interesante la editura „Lumea credinței”, sub coordonarea publicistului Marius Vasileanu: Preotul ortodox în veacul XXI – schițe pentru un portret. E un volum colectiv, care exprimă așteptările unui număr de intelectuali din Biserică referitoare la clerul nostru. Am și eu o opinie acolo. Textele sînt scurte și dense și sper că vor putea … [mai mult]
Sânziana Pop face parte din stirpea rară a celor care nu îmbătrânesc. Numărătoarea anilor privește biografia, nu neapărat biologia, și în nici un caz intensitatea sufletească. Lumina nu îmbătrînește. Într-un anume fel, Sânziana Pop a rămas adolescenta din celebrul ei roman Serenadă la trompetă. ”În scrînciob stau cu fața spre curte. Cînd prind vînt, îmi … [mai mult]
În tăcere se ascund multe: înțelepciune, concentrare, extaz, amărăciune, prostie, viclenie, nesimțire, refuz, dispreț, lașitate. Cînd îl ai dinaintea ta pe celălalt, poți deosebi felul tăcerii după limbajul corpului, după privire. Cînd celălalt e la distanță mare, după o ușă, îndărătul unui ecran de computer sau de telefon, tăcerea poate însemna orice. Trebuie să alegi … [mai mult]
Ultima carte a jurnalistului Claudiu Târziu vine în siajul a ceea ce, de aproape 30 de ani, numim ”literatură de închisoare”, ”memoralistică a detenției comuniste”, ”literatură a rezistenței anticomuniste” etc. Dincolo de dimensiunea istorică evidentă, Cei 13 care m-au salvat (Editura ”Rost”, București, 2018) e o galerie de portrete foarte personale ale unor oameni pe … [mai mult]
Mulți cred că în România nu mai e loc de adevăr, bine și frumos. ”Casa cu Rost” se străduiește să-i contrazică. Prin fapte de zi cu zi. Nimic spectaculos, nimic care să schimbe lumea mîine. Ci, dimpotrivă, normalitate cu program. Deprinderea unei vieți sănătoase, predarea unor vechi meșteșuguri noilor generații, petrecerea timpului liber într-o atmosferă … [mai mult]
La sfîrșitul acestei săptămîni, la invitația unor inimoși compatrioți stabiliți în Benelux, voi fi susține conferințe despre Sfinții închisorilor comuniste în două comunități ortodoxe din Olanda și Belgia. Sîmbătă, 6 Aprilie, de la ora 15.00, voi vorbi la biserica ”Sfîntul Nectarie” din Eindhoven – Olanda (preot paroh Josef Moes), iar duminică, 7 Aprilie, de la ora 13.00, la biserica … [mai mult]
O recenzie făcută pentru Radio Trinitas de către poetul, prozatorul și editorul Adrian Alui Gheorghe, care mă onorează cu prietenia lui. Mulțumesc! ”Claudiu Târziu a intrat în conștiința vremurilor noastre prin excelenta revistă ”Rost” pe care a făurit-o cu talent, cu încăpățînare, cu determinarea celui care știe că în afara rostului viața celor din jur … [mai mult]