Se împlinesc patru ani de la izbucnirea celui mai ciudat și mai pustiitor conflict armat desfășurat pe teritoriul Europei de la cel de-al doilea Război Mondial încoace.
Așa-numita Operațiune Militară Specială, declanșată de Rusia împotriva Ucrainei, a făcut până acum aproape două milioane de morți și răniți, a lăsat fără adăpost alte milioane de oameni și a distrus complet nenumărate localități.
Pierderile materiale și costurile războiului sunt extrem de greu de estimat în această fază, dar efortul de reconstrucție a zonelor devastate se va întinde cu siguranță pe mai multe decenii.
Sfârșitul conflictului nu se mai întrevede în viitorul apropiat, după încercările eșuate de a negocia o pace acceptabilă pentru ambele părți.
Și totuși putem vorbi încă din această fază despre un câștigător și un înfrânt categoric în acest război.
Câștigătorul este complexul militar industrial mondial.
Producătorii de armament au făcut munți de bani alimentând cele două tabere.
Marele perdant al conflagrației este, fără nicio îndoială, comunitatea internațională.
Diplomația nu a reușit, dacă a încercat vreodată cu adevărat, să identifice căile de stingere a conflictului.
Ambele părți au fost împinse de la spate, mai mult sau mai puțin discret, să meargă până la capăt, în loc să accepte un compromis care ar fi salvat sute de mii de vieți.
Susțin punctul de vedere exprimat de Claudiu Târziu. Istoria ne învață că atunci când dialogul e înlocuit de interesele financiare ale marilor puteri, popoarele sunt cele care suferă. În întreaga mea activitate politică, de la consilier local până la actuala responsabilitate în ACT, am învățat că integritatea înseamnă să spui adevărul, oricât de incomod ar fi: acest conflict a devenit o gaură neagră pentru Europa.
Este timpul ca vocile conservatoare să fie auzite clar – vrem o Europă a națiunilor care prosperă în pace, nu o zonă de sacrificiu pentru experimente geopolitice. Trebuie să redevenim arhitecții propriei noastre siguranțe. Numai bine!
Se pierde din vedere cauza războiului din Ucraina. S-a spus pe toate canalele – și am înghițit fake-ul – că războiul Rusiei contra Ucrainei a fost NEPROVOCAT. Nu, el a fost dorit și de SUA și de UE de la început, a fost provocat, și atunci de ce ne miră că durează de 4 ani și nu se termină? Citiți cartea lui George Friedman ”Următorul deceniu: De unde venim … şi încotro ne îndreptăm”, Editura LITERA,
2011 (The Next Decade: Where We’ve Been … and Where We’re Going, 2011).
și veți vedea că scopul principal al SUA a fost ca prin orice mijloace să separe Rusia de Germania, deci de UE, pentru că altfel s-ar fi format o coaliție mai puternică decât SUA. Anglia și deci UE (la vremea aceea) au mers pe mâna SUA. Astfel, fisura s-a produs , prin tot ce s-a petrecut în Ucraina, care i-a provocat pe ruși să reacționeze. Acum, că în SUA a venit Trump, care a înțeles că vechea politică americană nu a fost bună, că a împins Rusia lângă China contra SUA, a schimbat foaia, vrea ca războiul să înceteze. Dar ceilalți, dacă s-au pornit pe război, nu vor să se oprească, așteaptă să treacă mandatul lui Trump, să continue războiul din care toți câștigă, mai puțin cobatanții. Romînia face parte din turma mânată la război.