Astăzi este ziua în care planez peste infintul ascuns în două cifre. Iar de la înălțimea vârstei totul devine mai limpede și mai ușor.
Anii nu sunt pietre de hotar, ci trepte pe care le urci spre nemurire.
Oasele noastre nu sunt lut, nici praf de stele, ci fluiere, să sufle Duhul în ele.
Ochii mamei nu sunt negri, verzi sau căprui, ci mângâierea Cerului.
Mâna tatălui nu e doar muncită și aspră, ci mai ales ancoră în furtună. Și când tatăl dispare, amintirea rămâne reazem puternic.
Chipurile care trec din fotografii în icoane nu sunt umbre călătoare, ci oameni care au fost și vor fi călăuzele mele pe cale.
Femeia din spatele meu nu e o ursitoare, ci întruchiparea jertfei iubitoare mereu.
Pruncii cu nimburi de soare, de care m-a învrednicit Dumnezeu, nu sunt îngeri, ci viața mea viitoare.
La 53 de ani nu mai număr și nu mai cântăresc ce-am adunat și ce-am risipit, ci doar mulțumesc!
Le mulțumesc tuturor acelora prin care am răzbit până aici și pe care mă bizui să birui și de aici încolo.
Binecuvantată și-mplinită
Îndelugă și-ocrotită
Fe-ți viața în lumină
În toți anii ce-o să vină
Iar gândul tatălui tău
Călăuză peste rău
Grai de soare ce se-ndrugă
Sa te poarte ca o rugă
Din genuni de praf de stele
Să te-nalțe către ele
Când ți-e pasul obosit
Și te-ngâni din amintit
Și să ai nădejde tare
Când pășești pe-a lumii cale
Că pasul ti-este purtat
De tot neamul înălțat
Iară ruga-ti nu-i uitată
Nici de cer și nici de tată
Ci Lumina te urzește
Intru har ce te-mplinește
Să-ți păstrezi nadejdea-ntreagă
Când vrăjmașii te întreabă
De ce lupți? Și te-mpresoară
Când lupți pentru neam și țară
Și să crezi că Cel de sus
In mod tainic te-a adus
În lume ca să-mplinesti
Năzuințele-ți cerești
Să gătești cale curată
Pentru draga voastră fată
Să pășească cu tot neamul
Și să birui tot aleanul
Ca-n vremea ce o să fie
Să trăiești în bucurie
Și-n toate cele ce-am spus
Să fii sprijinit de Sus!
Iar când vei avea de toate
Cu cei dragi să îți faci parte
La mulți ani cu bucurie
Și aici și-n veșnicie
[email protected]
LA MULTI ANI BUNI, CLAUDIU! TE FELICIT!
La mulți și fericiți ani !
Claudiu, textul tău are forță, are verticalitate, are rădăcină. Se simte vîrsta ca un turn de veghe, nu ca o povară. La 53, nu mai vorbește graba, ci vorbește temelia.
Îmi place ideea că anii nu sînt borne, ci trepte. E o perspectivă matură, așezată. Nu e lamentație, nu e bilanț contabil. E recunoștință. Asta arată a om bine crescut.
Imaginea oaselor ca fluiere prin care suflă Duhul e poate cea mai puternică metaforă din text. Acolo e miezul: nu materia contează, ci suflarea. Acolo e credința, dar și demnitatea.
Ochii mamei, mîngîierea Cerului. Mîna tatălui, ancoră-n furtună. Aici ai atins ceva universal. Tatăl care pleacă, dar rămîne sprijin. Nu dispare. Se mută în tine. Devii tu continuarea lui. Asta e lege veche, de cînd lumea.
Fraza cu „chipurile care trec din fotografii în icoane” e splendidă. Spune clar că nu vorbim despre trecut mort, ci despre prezență transfigurată. Oamenii care ne-au ținut drept ne țin drept și după ce nu-i mai vedem.
Iar partea despre femeia din spate și despre pruncii cu nimburi de soare închide cercul: jertfă, continuitate, viitor. Nu e sentimentalism. E conștiință de familie, de neam. Lucruri rare azi.
La mulți ani, Claudiu!