Fermierii români au produse excelente și tradiții vechi și bune. Problema nu este valoarea, ci accesul la fondurile care ar trebui să îi ajute.
Există o politică europeană care ar trebui să funcționeze pentru toți fermierii din Uniune: un program de promovare a produselor agroalimentare, cu fonduri destinate exporturilor, comunicării și creșterii încrederii consumatorilor. O politică bună, cu intenții corecte.
Problema este că, în practică, ea nu funcționează echitabil. Și am văzut asta direct, lucrând ca raportor din umbră pe acest dosar.
Cine pierde
Fermierii mici și producătorii locali – Procedurile sunt prea complicate, costurile prea mari. Birocrația descurajează exact oamenii pe care ar trebui să îi ajutăm.
IMM-urile din agricultură – Coloana vertebrală a sectorului nu are acces real la aceste fonduri și nici sprijinul tehnic ca să navigheze în sistem.
Statele din Europa de Est – România și vecinii noștri sunt, în practică, „figuranți” în programe dominate de marii actori din Vest. Participăm formal. Beneficiem foarte puțin.
Ce am propus prin amendamente
Fiind raportor alternativ pe un dosar privind politica de promovare a produselor agroalimentare ale Uniunii Europene, aflat în lucru la Comisia AGRI, am propus mendamente pentru:
- Echilibru geografic real. Un criteriu explicit care să garanteze că statele subreprezentate primesc o șansă concretă, nu doar formală.
- Roluri reale pentru Europa de Est. Nu simpla participare la proiecte, ci poziții de lider și avantaje concrete pentru organizațiile din regiune.
- Simplificarea accesului. Proceduri mai clare, asistență tehnică dedicată și măsuri speciale pentru țările cu absorbție scăzută.
- Protejarea produselor tradiționale. Inclusiv cele care nu au încă indicații geografice oficiale, dar reprezintă identitatea noastră.
Problemele semnalate
- Birocrație excesivă
- Dezechilibru între statele membre
- Lipsă indicatori reali de performanță
- Digitalizare insuficientă
- Lipsă brand european coerent
Nu putem continua să finanțăm campanii fără să știm ce rezultate produc. Nu putem vorbi despre „calitate europeană” fără să spunem povestea oamenilor din spatele produselor. Și nu putem ignora faptul că piața globală s-a mutat în online, în timp ce noi rămânem ancorați în metode depășite.
Cazul României
Avem produse excelente. Avem tradiții puternice. Avem potențial real de export. Dar producătorii noștri se lovesc de lipsa expertizei în proiecte europene, de dificultăți în asigurarea cofinanțării, de organizații de producători slab dezvoltate și de absența unei strategii naționale coerente.
Nu este suficient să ai un produs bun. Trebuie să ai și șansa reală să îl promovezi.
Cred într-o Europă care nu creează diferențe, ci le corectează. O Europă în care fiecare stat are o șansă reală, nu doar pe hârtie. O Europă care înțelege că diversitatea nu este un slogan, ci cea mai mare forță a noastră.
Amendamentele depuse merg exact în această direcție: echitate, mai mult acces, eficiență mai mare .