Ceva neașteptat se petrece în politica românească: partidele de la putere au început să viseze în secret la alegerile anticipate.
Nu din convingere democratică, așa cum s-ar fi cuvenit, ci din frică.
O coaliție care administrează austeritate, scumpiri și recesiune nu supraviețuiește până în 2028. Electoratul nu iartă și nu uită cine i-a făcut gaură îm buzunar.
Calculul e rece și simplu: mai bine ieși acum, cu doi ani de opoziție zgomotoasă înainte, decât să rămâi până la capăt și să dispari.
Anticipatele pe care le-am cerut din principiu democratic ar putea veni, ironic, din instinctul de supraviețuire al celor care le-au blocat.
Dar – și aici e capcana pe care puțini o văd – cine câștigă anticipatele preia și moștenirea. Deficitul. Datoria. Reformele neterminate. Presiunea FMI. Facturile neplătite ale statului.
Oricine va guverna după această coaliție va trebui să facă exact ce nu a putut sau nu a vrut să facă Puterea de azi. Și va face asta într-un context economic mai dur și cu un electorat și mai furios.
Anticipatele nu sunt o resetare politicii românești, ci o ștafetă cu o grenadă în mână.
De aceea miza lor e uriașă. Cel mai popular poate învinge la urrne și pierde totul în exercițiul guvernării. În mod real va câștiga doar cel mai pregătit. Cel care vine cu un program serios și viabil, nu cu promisiuni de bâlci. Cel care are curajul să spună adevărul înainte de alegeri, nu după.
În aceste condiții, întrebarea care contează nu mai e: vor fi anticipate? Întrebarea esențială este: cine e pregătit să guverneze cu adevărat dacă au loc alegeri anticipate?