Spune-mi ce citești, ca să-ți spun cine ești! Bine, dacă nu citești nimic, e și mai ușor.
Lăsând deoparte gluma amară, România suferă de necitit.
70% dintre români nu au citit nicio carte în ultimul an. Așa încât suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană și la capitolul lecturi.
De ce ne-ar interesa asta? Pentru că prin citit ne antrenăm mintea. Ne dezvoltăm vocabularul și imaginația. Ne lărgim orizonturile cunoașterii. Învățăm să povestim, să dezbatem, să construim punți. Prin citit trăim tot atâtea vieți câte cărți parcurgem. Și, poate cel mai important, prin citit ne formăm și ne întărim discernământul.
Cititul te obișnuiește să urmărești un raționament până la capăt. Să distingi și să guști nuanțele. Să înțelegi mai bine lumea.
Priviți dezbaterile de astăzi din spațiul public!
Pe rețelele sociale, schimburile de idei se reduc adesea la lozinci, onomatopee și injurii. Nici măcar în presă sau în studiourile de televiziune lucrurile nu stau cu mult mai bine. Nu mai există răbdare pentru argument. Nu mai sunt mulți dispuși la o articulare logică a propriilor opinii. Greșelile gramaticale au devenit normă. Limbajul se degradează, iar odată cu el se prăbușește și temelia unei gândiri sănătoase.
În urmă cu 10–15 ani, până și polemicile din subsolul ziarelor online sau de pe bloguri aveau structură, miez, umor, ba chiar eleganță. Astăzi așa ceva întâlnești rarisim.
Există o legătură între lipsa lecturii și comportamentul social, civic și politic.
O minte fără exercițiul lecturii reacționează, nu reflectează. Decide emoțional, nu analitic. Se închide în cadre înguste, cele cunoscute, și devine vulnerabilă la simplificări și manipulări.
O națiune care nu mai citește își pierde treptat capacitatea de a gândi limpede. Iar viitorul ei este primejduit.