În dimineaţa aceea, am intrat în birou încruntat, fără să salut. Mi-am turnat o cafea mare şi m-am prăbuşit în scaun dinaintea computerului. Pe cana albă scria cu litere mari, roşii: „Make love, not coffee”. Mi-o dăruise Anca, încercând să-mi potolească nesaţul de cafea, care o să mă omoare până la urmă. De câte ori beam … [mai mult]
Limbile ceasului de perete arătau ora 18.30. M-am uitat de două ori, cu neîncredere. Părea că nu s-au mai mişcat de aproape un an, de când ne-am căsătorit. După nuntă, ne-am mutat la mine, şi regulile casei s-au schimbat. De pildă, a apărut una nouă: la 18.30 luam cina. Era singura masă la care puteam fi … [mai mult]
Trenul se apropia greu de peron. Parcă mergând de-a buşilea, cu icnete şi oftaturi de om aflat la capătul puterilor. De o parte şi de alta a liniei ferate, singura care fusese deszăpezită în acel orăşel de provincie, nămeţii străluceau sub cerul de onix. Gara era ticsită de lume, aşa cum se întâmplă în preajma … [mai mult]
De câţiva ani, Remus trăia absolut la întâmplare. Nu dormea zile şi nopţi la rând, îşi toca banii în jocuri de noroc, începuse să fumeze şi fuma ca un turc, bea ca un sinucigaş şi îşi schimba iubitele mai rapid decât rulează reclamele pe un panou stradal. Cu toate acestea, părea mulţumit, zâmbea mereu ca … [mai mult]
Aşteptam deja de prea multă vreme. Îmi era tot mai limpede că nu va veni. Sosisem în faţa magazinului înainte cu zece minute şi m-am tot învârtit pe acolo până la ora întâlnirii, când m-am întors cu faţa către vitrină, prefăcându-mă interesat de îmbrăcămintea de pe manechine. O postură detaşată, care m-ar fi ajutat să nu-mi … [mai mult]
În Moldova iernile sunt aspre, dar aceea din anul 1989 a fost, mai degrabă, un pui de primăvară. Eram la jumătatea lui Decembrie şi, de mirare, în Bacău nu căzuse încă prima zăpadă. Aerul clar mirosea a muguri. Parcă Dumnezeu avea un plan special. Oraşul se pregătea de Crăciun după acelaşi ritual dictat de … [mai mult]
Sprijinit in canatul usii, ma abandonez placerii de a o privi. Asa cum fac in fiecare dimineata. O vad din semiprofil, asezata dinaintea masutei de toaleta, ca sa se machieze. Este chiar in dreptul ferestrei, iar lumina laptoasa a zilei sterge conturul trupului ei pe jumatate gol, prea alb si filiform. Parul bogat, de culoarea … [mai mult]
„Lumi!” – o strigam de cate ori o zaream. „Lumi!”, cu accent pe „i”, uneori prelung ca o suieratura de tren, alteori timid, abia soptit, cateodata vesel, prelungind in cantec jucaus „i”-ul acela care imi devenise, si el, atat de drag. Cum se intampla sa stea tocmai peste drum de bunicii mei, o vedeam des. Ba … [mai mult]