Una dintre cele mai urîte trăsături de caracter este lașitatea. Pînă să se vădească în marile confruntări ale vieții, se ițește în situațiile cele mai banale. Sînt oameni care nu deschid ușa dacă nu-l cunosc pe cel care bate în ea sau se prefac că nu te cunosc, dacă te afli în vreo primejdie. Pot … [mai mult]
Scrisul este deschidere, este împărtășire, este expunere. E un risc. Pe care mi l-am asumat acum aproape 25 de ani în mod oficial, cu carte de muncă. [Pînă atunci scrisesem în clandestinitatea adolescenței]. Am zis de ce la capitolul ”Misiune” de pe acest site. De leac. Azi însă mă deschid în alt fel: am adunat aici texte … [mai mult]
Cineva, cîndva, m-a rugat să-i spun o poveste cu îngeri. Dinaintea ochilor mi-a apărut mîna dreaptă a bunicii mele materne, Floarea. O mînă de înger pus la plug, ca să-i hrănească pe păcătoși. Altcineva mi-a cerut să descriu sfințenia. Și nimic nu se potrivea mai mult decît chipul bunicii, subțiat de posturi, străbătut de lacrimi … [mai mult]
Lumina candelei, pâlpâind sub icoană, făcea să crească Hristosul pe tot peretele şi apoi să umple camera. Ochii Lui, ca două migdale tăiate pe lung, străluceau în clarobscurul odăii. Aşezaţi în genunchi unul lângă altul, eu, sora şi fratele meu, repetam într-un glas, după bunica, rugăciunea de seară. Chipul lui Iisus era atât de real, … [mai mult]
În Moldova iernile sunt aspre, dar aceea din anul 1989 a fost, mai degrabă, un pui de primăvară. Eram la jumătatea lui Decembrie şi, de mirare, în Bacău nu căzuse încă prima zăpadă. Aerul clar mirosea a muguri. Parcă Dumnezeu avea un plan special. Oraşul se pregătea de Crăciun după acelaşi ritual dictat de … [mai mult]