Crezi numai în ce iubești. Iar această credință te salvează.
Uneori, credința aceasta se aprinde mai greu. Eu am avut însă șansa de a o avea de mic. Pentru că sînt încredințat de puterea jertfei, iar familia mea a dat generații de ofițeri superiori, subofițeri și soldați pămîntului românesc. Și pentru că, de timpuriu, mi s-au deschis ochii asupra șirurilor de eroi, martiri și sfinți români, care au pătimit pentru România și pentru românitate.
Cred că sîngele înaintașilor noștri nu a fost vărsat degeaba, ci rodește necontenit în vlăstarele nației și ne răscumpără nouă, celor de azi, păcatele.
Cred că România se află pe un tărîm binecuvîntat. Toate darurile Cerurilor s-au revărsat peste noi: o geografie splendidă, bogății naturale rîvnite de mulți, suflete care sunt capabile de trăiri incandescente și de renașteri spectaculoase, minți strălucite, care au inventat lucruri de care azi se bucură o lume întreagă…
Cred că, în virtutea acestor realități, României îi este hărăzit un mare viitor.
Cred că România este capabilă să se reîntregească și să-și ocupe locul binemeritat între cele mai puternice state ale lumii.
Cred că România se poate întoarce la normalitate înainte altor țări și le poate fi exemplu.
Cred că România poate fi acasă din nou pentru milioanele de români plecați în pribegie din sărăcia în care i-au adus guvernanții care nu i-au iubit.
Cred că dragostea de țară a înmugurit din nou la meridian românesc, iar această iubire va face minuni.
Cred că România poate fi din nou grădina Maicii Domnului.
Cred în neamul românesc și în Dumnezeu – de care nu ne-am despărțit niciodată. Deci cred în România!
Crezul meu se numește românism și este luminat de Răsăritul cel de Sus!