Astăzi, la mormîntul lui Eminescu a fost pelerinaj. Ar trebui să fie în toate zilele, căci mergem acolo nu pentru că are el nevoie de cinstirea noastră, ci pentru a ne impregna de duhul lui, deci pentru a lua putere.
M-am recules dinaintea Domnului Eminescu, alături de frați întru crez din societatea civilă.
Am stat un pic mai departe, în spatele soborului de preoți care i-a făcut slujba de pomenire, și la picioarele lui Nichita Stănescu. Ce potrivită alăturare! Doi virtuozi ai limbii române, care au locuit în ea ca într-un tărîm fantastic.
Am plecat de la Bellu în gînd cu aceste cuvinte ale marii conștiințe a neamului care a fost și este Mihai Eminescu:
”Fiți români, români și iar români!”