Cine și de ce nu vrea reunirea Republicii Moldova cu România?

Atacul impertinent, lansat deunăzi de purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, a lăsat fără replică statul român. Moscova acuză Bucureștiul că ar intenționa să absoarbă Republica Moldova în interiorul granițelor sale.

Zaharova este cea care a criticat și declarația mea privind derusificarea Republicii Moldova, pe care am făcut-o în plenul Parlamentului European, la 8 octombrie 2024.

Reacția nervoasă de acum a diplomației ruse a fost stârnită de afirmația președintei Maia Sandu potrivit căreia ar vota pentru unirea cu România, în cazul unui referendum. Las că Basarabia nu ne-a fost luată prin referendum, ci prin amenințarea rusească.

Declarația Maiei Sandu vine pe fondul unei constatări realiste: Republica Moldova nu mai poate supraviețui ca stat independent în contextul schimbării ordinii mondiale. Iar eventuala aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană este o perspectivă îndepărtată, dacă nu chiar utopică, în situația amintită. De aceea, reunirea cu România este cel mai sigur și rapid mod pentru vechea provincie românească de a se pune la adăpost în UE și NATO. Lucru pe care eu unul nu obosesc să-l spun de mulți ani.

În loc să încurajeze demersurile în acest sens, așa cum Parlamentul României a promis că va face încă din 2018 – anul centenar al Marii Uniri –, oficialii români tac. Iar propaganda lor minimalizează declarația Maiei Sandu și susținerile, în acleași sens, ale altor lideri ai Republicii Moldova. Pentru că nu le dă mâna să-i numească extremiști, revizioniști și rusofili, așa cum m-au numit pe mine, când am reafirmat idealul reunirii.

Extrem de critică în relația cu ambasada Rusiei la București pe tema războiului din Ucraina, ministrul de Externe Oana Țoiu a preferat, de această dată, să ignore acuzațiile îndreptate împotriva României.

Să ne înțelegem: reunificarea Republicii Moldova cu România este un ideal național și o reparație istorică obligatorie a raptului teritorial comis prin pactul Ribbentrop-Molotov. Iar tăcerea autorităților de la București, într-un astfel de moment, reprezintă o trădare a interesului național și un act de recunoaștere a anexării prin forță a unei provincii românești.

Lasă un comentariu