În urmă cu 78 de ani, pe 30 decembrie 1947, Regele Mihai I semna un act de abdicare impus de conducătorii regimului comunist instalat în România de Armata Sovietică.
Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu Dej îi cereau ultimativ tânărului suveran un așa numit „divorț amiabil” între țară și monarhie.
Nimic nu era legal, protocolar sau amiabil în actul de uzurpare pe care cei doi nomenclaturiști îl săvârșeau în Palatul Regal.
Aceștia au amenințat direct că dacă Mihai I refuză abdicarea, aproximativ 1100 de studenți deținuți în închisorile din țară vor fi executați.
De altfel, avocatul Petru Groza, prim-ministru în funcție în momentul ultimatumului, a ținut să arate Reginei-mamă un pistol pe care îl porta la brâu, împotriva oricărei uzanțe, la întâlnirea cu Regele.
Pe 30 decembrie 1947, României îi era smulsă brutal Coroana purtătoare a suveranității naționale, într-un gest public și ostentativ de îngenunchere în fața ocupantului sovietic.
Distrusă de război economic și militar, izolată în spatele Cortinei de Fier, fosta monarhie era înregimentată acum în mod forțat în lagărul socialist.
Dincolo de acțiunile și deciziile oamenilor de stat din epocă, instaurarea comunismului a fost o fatalitate istorică.
Nicio forță politică autentică din România acelor vremuri nu ar fi acceptat intrarea în sfera de influență a URSS, și cu atât mai puțin instalarea unei dictaturi roșii.
Pentru ca acest coșmar să devină realitate, a fost necesară decimarea elitei intelectuale și politice în închisorile regimului și ocuparea militară a țării timp de 14 ani.
Actul de la 30 decembrie 1947 pare astăzi mai înspăimânător ca oricând.
Nu pentru că a consfințit instalarea unui regim de ocupație, ci pentru că proclama, în mod perfid, o nouă epocă, în care toți cetățenii erau egali și se bucurau de aceleași drepturi.
Morala comunistă promitea să șteargă diferențele clasele sociale și să ofere tuturor o șansă la o viață mai bună.
La fel ca orice capitol întunecat al istoriei, comunismul a început cu promisiunea unei lumi ideale.
Din nenorocire, pentru edificarea acestei lumi trebuia exterminat oricine era considerat „dușman al poporului”, iar asta a declanșat teroarea stalinistă.
Oricine îndrăznea să conteste morala comunistă era urmărit, stigmatizat, arestat și în cele din urmă anihilat.
Vă pare cunoscută rețeta? Da, este chiar ideologia promovată astăzi de noii predicatori ai societății perfecte.
Istoria se repetă, mai ales pentru cei care nu vor să o cunoască, sau o studiază selectiv.
De 78 de ani, România este în căutarea unui simbol al suveranității, pierdut sub șenilele tancurilor sovietice și tranzacționat după 1989 de geambașii ideologici care au confiscat puterea politică în zilele Revoluției.