Timpul unei (re)nașteri

Timpul unei (re)nașteri

Mai întâi este o sfâşiere. Nesângeroasă, dar copleşitoare. E ca şi cum cineva ar jupui pielea nopţii de peste zi. Cu lumina creşte şi durerea. Ochii se obişnuiesc greu. La fel şi inima. Deşi spaima nu are loc aici. Ci numai tăcerea. O tăcere care face să se audă cum îşi desfac florile petalele, cum … [mai mult]

Băţul de corn

Băţul de corn

Pădurea era pentru mine misterul suprem. Nu râul, porumbiştile, fâneţele, viile, li­ve­zile sau lunca. Şi nu pentru că acestea n-ar fi avut tainele lor. Dar pădurea era de nepătruns. La vârsta aceea, nu aveam voie să umblu singur prin ea. Şi nici n-aş fi îndrăznit. Chiar şi când păşteam vacile pe pajiştile din mar­gi­nea ei, nu … [mai mult]

Capcană pentru Moş Crăciun

Capcană pentru Moş Crăciun

Iarna nu începea niciodată în oraş, la Bacău. Printre blocurile cenuşii şi reci era numai un amestec de umezeală, ceaţă şi vânt câinos pe care oamenii maturi îl numeau, cu obidă, iarnă. Iarna adevărată venea însă numai în sat la Româneşti, coborând din pădurile de pe dealurile Tescanilor şi ale Berzunţiului, până dincolo de apa … [mai mult]

Prispa de lut

Prispa de lut

Copilăria mea are multe uşi şi ferestre, pe care însă le deschid rar. Cel mai adesea poposesc pe prispă. O prispă de lut, tocmită pe grinzi de lemn, într-o grădină cu tufe de zmeură, umbrită pe jumătate de un gard înalt din scânduri late, unse cu păcură şi bătute una lângă alta încât nu trece … [mai mult]

Într-o seară de mai…

Un scaun liber 10 iunie 2012 – Ştii cum miroase iarba proaspăt tăiată în oraş?, m-a întrebat ea. – Cum?, am zis, curios să văd ce metaforă mai născoceşte. – Ca sufletul meu, a răspuns. Am tăcut. Şi nici ea n-a spus nimic vreme în­delungată. Mi-e atât de proaspăt în minte acest scurt dialog, de … [mai mult]

Pe ploaie

  Pardon Café Cafeneaua este goală. La bar se plictiseşte un chelner între două vârste, cu o mustaţă mare, lăsată „pe oală”. M-am aşezat cu spatele la uşă şi cu faţa spre peretele de sticlă dinspre grădină. Ploaia umple geamul de broboane care fac ca verdele celor câ­torva pruni şi al tufelor de trandafiri să … [mai mult]

Dragoste virtuală

În dimineaţa aceea, am intrat în birou încruntat, fără să salut. Mi-am turnat o cafea mare şi m-am prăbuşit în scaun dinaintea computerului. Pe cana albă scria cu litere mari, roşii: „Make love, not coffee”. Mi-o dăruise Anca, încercând să-mi potolească nesaţul de cafea, care o să mă omoare până la urmă. De câte ori beam … [mai mult]

Mere putrede

Limbile ceasului de perete arătau ora 18.30. M-am uitat de două ori, cu neîncredere. Părea că nu s-au mai mişcat de aproape un an, de când ne-am căsătorit. După nuntă, ne-am mutat la mine, şi regulile casei s-au schimbat. De pildă, a apărut una nouă: la 18.30 luam cina. Era singura masă la care puteam fi … [mai mult]