Sfinții închisorilor

Vom fi mereu legați de eroii, martirii și sfinții noștri.
Nimeni nu va putea să îi scoată din sufletul și din mintea noastră.
Ei ne dau puterea de a merge pînă la capăt în ce ne-am propus pentru țara pe care ne-au lăsat-o moștenire.
Deci ne întoarcem la ei mereu ca la reperele fundamentale și ca la o sursă de vitalitate.

Un comentariu la „Sfinții închisorilor”

  1. Stimate Domnule Claudiu Târziu,
    Casa pe care cu bunã credinţã o consideraţi ca loc al copilãriei lui Constantin Brâncuși este un fals „curat” comunist. Este o casã veche, frumoasã, dar oarecare, transportatã pe un sit anonim pentru delicii propagandistice de conjuncturã. Un amãnunt: graba de a rãspunde prompt directivei partidului sau… satana, în orice caz nu interesul pentru un mare scupltor al lumii cunoscute (și nu numai al românilor) a derutat atât de mult executanţii încât nu și-au dat seama cã poziţia de expunere a casei – cu faţada intrãrii spre uliţã – este greșitã. Dacã doriţi sã cunoașteţi unele detalii foarte puţin înãlţãtoare despre respectul românilor pentru opera sculptorului, cu referire directã la ansamblul de la Tg. Jiu, vã stau la dispoziţie.
    Vã rog sã mã credeţi cã nu doresc sã vã întristez, dar încã mai cred cã adevãrul, orice înfãţișare ar lua, pânã la urmã poate înzori pe oricine. In cazuri ca cel de faţã d-voastrã aţi putea avea un rol în educaţia care lipsește multor tineri dintre cei care vã susţin, pentru a-i face sã priceapã cã eventuala înflãcarare de moment poate fi stinsã la prima adiere.

    Răspunde

Lasă un comentariu