Repet: oricine va arăta un oarecare interes pentru viața religioasă, va trece drept fundamentalist; oricine va vorbi cu un anume patos despre țară și neam, va fi numit ultranaționalist; oricine va pune la un loc, într-un discurs public, ideea națională și ideea creștină, va fi etichetat ca fascist. Oricine! Indiferent de subtilitățile retorice și de contradicțiile terminologice și doctrinare. Să nu aveți dubii! Asta se întîmplă deja de destulă vreme și la noi. Au căzut victime ale acestui reductio ad hitlerum personalități care, prin tot ce au făcut și au spus în viața lor, au dovedit că nu au simpatii fasciste.
Dacă ești vertical, îți asumi acest risc și gata. Dacă nu, te abții de la comentarii și supraviețuiești fără mari surprize.
În atari condiții, unii intelectuali cu atitudini conservatoare simt nevoia, din cînd în cînd, să se delimiteze zgomotos de naționalism/fascism/nazism/legionarism. Gestul lor e pe cît de ușor de înțeles, pe atît de inutil. Și ilar.
