Parlamentul European pare obsedat de sexualitate
Aproape fiecare document care iese din acest înalt for al Uniunii Europene poartă amprenta preocupării pentru sex.
Am observat acest lucru încă din 2024, cînd am fost ales în Parlamentul European. Mi-am zis însă că o fi un val trecător. Nu este. De luni de zile, continui să mă minunez de acest „fenomen”.
Este dovada cea mai puternică a unei ideologizări decerebrate a Uniunii Europene.
Ideologia de gen apare în aproape toate rapoartele
Am recitit dosarele din ultimele luni.
- Sărăcie.
- Medicamente.
- Buget.
- Fiscalitate.
- Protecția minorilor.
În general, subiecte tehnice, care ar trebui rezolvate cu cifre, nu cu ideologie de gen.
În fiecare apare aceeași subliniere obsesivă.
Raportul despre sărăcie vorbește despre „dimensiunea de gen”.
Raportul despre medicamentele critice vorbește despre „sănătate reproductivă”.
Raportul despre dizabilități vorbește despre gen.
Bugetul Uniunii Europene introduce „integrarea dimensiunii de gen”.
Chiar și impozitarea corporațiilor mari ajunge să fie discutată prin aceeași grilă.
Toate se referă distinct și la comunitatea LGBT.
Precizez că adesea referirea la gen se face pentru a acoperi discuția despre homosexualitate.
Strategia pentru egalitatea de gen din 2025
Strategia pentru egalitatea de gen din 2025 arată clar care este ținta: să facă din acest subiect un canon al vieții sociale. Și este implementată peste tot.
În piața muncii, în politica socială, în chestiunile legate de migrație, politică externă… Pînă și în proiectele de sprijin pentru dezvoltarea durabilă din țările africane.
Inițiativa „My Voice, My Choice” a cerut bani europeni pentru impunerea unui așa-zis drept la avort.
Comisia a zis oficial nu. Apoi a arătat pe unde se poate, prin Fondul Social European.
De la politici publice la o agendă ideologică
Una peste alta, nu mai e vorba de politici publice europene, ci despre o singură agendă, repetată sub forme diferite, în fiecare raport și în fiecare rezoluție.
Sexualitatea pare cheia de boltă a viziunii pentru Europa a celor care conduc destinele a 450 de milioane de europeni.
Dvs. cum ați califica această realitate?