Când am scris postarea de ieri, nu aveam nici cea mai mică idee despre decizia autorităților americane de eliminare a României din lista Visa Waiver. Am simțit nevoia sa reiau un avertisment privitor la riscul de a ajunge în zona de irelevanță în planul relațiilor internaționale, după ce am văzut nivelul dezbaterilor din campania prezidențială.
Nu este primul semnal de acest fel pe care l-am dat în ultimele luni. Era lesne de văzut că liderii politici de la București si-au asumat condiția de figuranți în relația cu partenerii externi, iar asta a decuplat România de la orice joc relevant de putere în plan internațional sau regional.
În diplomația de nivel înalt, mizele mărunte, de ordin personal, sunt sinonime cu amatorismul și demonstrează incapacitatea de a genera și a susține proiecte majore la scara istoriei.
Bufoneria propagandistică a lui Ciolacu, hiptnotizat de iluzia unei victorii în alegerile prezidențiale, inadecvarea lui Ciucă, aruncat cu forță în bătălia pentru Cotroceni, și visele de parvenire ale lui Iohannis au transformat, anul trecut, guvernarea într-un circ de neînțeles pentru partenerii externi.
Acum e vremea deconturilor. Nimeni nu mai are timp și nici disponibilitate să ofere indulgențe unei administrații bezmetice, slabe și neprofesioniste.
Fără să fie o tragedie sau o catastrofă geopolitică, sancțiunea dictată de Statele Unite împotriva românilor marchează o nouă treaptă de răcire a relațiilor cu partenerul strategic – în care ne-am pus toate speranțele pentru securitatea și prosperitatea generației actuale.
Suntem abia la începutul seriei de eșecuri usturătoare pe care le vom deconta pe seama iresponsabilității de care au dat dovadă conducătorii României din ultimii 10 – 20 de ani.
Ciolacu, Bolojan și Kelemen au obligația să își asume astăzi răspunderea pentru sancțiunea dictată de Washington împotriva României.