Fermierul român stă cu grâul în siloz. Cerealele ucrainene pleacă spre Constanța
Asta reclamă astăzi agricultorii români.
Fermieri și traderi spun că trenurile de marfă de care au nevoie pentru a-și duce recolta la export ar fi fost direcționate cu prioritate către transporturile de cereale din Ucraina.
Iar românul?
Așteaptă.
Așteaptă cu grâul în depozit.
Așteaptă să-și încaseze banii.
Așteaptă în timp ce dobânzile la credite curg și contractele trebuie respectate.
Un fermier din Moldova vorbește despre cel puțin 12.000 de tone de marfă pe care trebuie să le livreze și despre costuri de transport rutier care aproape se dublează dacă trenurile nu sunt disponibile.
Și, în același timp, Ucraina negociază o nouă rută feroviară prin Republica Moldova către Portul Constanța, cu un potențial de până la 4,5 milioane de tone de cereale pe an.
Să fie foarte clar:
România poate ajuta Ucraina.
Dar statul român are obligația să nu-și sacrifice propriii fermieri pentru a-i ajuta pe alții!
Infrastructura României trebuie să servească economia României.
Portul Constanța este românesc.
Calea ferată este infrastructură românească.
Iar agricultorul român nu poate fi trimis la coada propriului său stat.
Dacă acuzațiile fermierilor se confirmă, Ministerul Transporturilor trebuie să explice public:
Cine a decis prioritățile?
Câte trenuri au fost alocate cerealelor ucrainene?
Și câți fermieri români au rămas cu marfa blocată?
Solidaritate, da.
Sacrificarea agricultorului român, NU!
Un stat care îi pune pe ai săi ultimii nu-și mai apără interesul național.
Românii trebuie să fie prioritatea statului român!