Desemnarea lui Mureșan nu e rodul unei strategii, ci al disperării. Dar nu rezolvă nimic. Criza continuă. Noi plătim.
Am scris asta acum câteva ore, pe Facebook. Merită să dezvolt, pentru că trebui demonstrată falsitatea tezei potrivit căreia “e o mutare inteligentă a lui Nicușor Dan”.
Nicușor Dan nu are nici curajul anticipatelor, nici inteligența politică de a pune presiune pe partide
Președintele nu e omul care forțează alegeri anticipate. Nu are acest calibru.
Nici nu e suficient de calculat încât să transforme o nominalizare fără șanse într-un instrument de presiune asupra partidelor, ca să impună, peste două-trei săptămâni, guvernul pe care îl vrea de fapt.
Nici măcar criticii lui Dan nu se pot pune de acord ce a fost gestul acesta: o mutare strategică, știind că Mureșan nu are majoritate, o propunere făcută în serios, crezând sincer că Mureșan ar trebui să fie premier, sau o comandă din exterior, pe care a excutat-o cuminte. În orice caz, este vorba despre o manevră care trădează iresponsabilitate, nu un plan.
PSD vinde teoria “înțelegerii”, dar povestea nu se leagă
În PNL circulă convingerea că ar exista o înțelegere prealabilă între Nicușor Dan și Sorin Grindeanu: Mureșan să fie propus de ochii lumii, apoi PSD să primească șansa guvernării.
Mă îndoiesc. Și nu doar pentru că liderii PSD resping public acest scenariu. Vasile Dîncu, de pildă, crede că decizia lui Dan este mai degrabă impusă de presiunea taberei de la guvernare, PNL – USR. Dîncu se așteaptă ca propunerea să cadă, dar nu vede cum ar obține PSD voturile de investitură pentru propriul premier.
Dacă exista o înțelegere, PSD ar fi lăsat portița vizibil deschisă, nu ar fi ars toate punțile cu liberalii. Fără măcar o parte dintre aceștia, PSD nu obține votul necesar pentru a guverna.
Dacă voia să dea șah partidelor, avea toată vara la dispoziție
Mureșan e propunerea oficială a PNL, USR și UDMR încă din 26 iunie. Nu e o carte scoasă acum din mânecă.
Dacă Nicușor Dan ar fi vrut o manevră reală, prin care să pună partidele în fața unui fapt împlinit sau să le forțeze mâna, putea s-o facă atunci, imediat după respingerea Guvernului Veștea. Sau un pic mai târziu.
Însă, a lăsat să treacă luni întregi și acum propune același nume și vând de-a face cu aceeași aritmetică parlamentară insuficientă din iunie. Ce s-a schimbat? A crescut dificultatea organizării de alegeri anticipate pînă la finalul anului. Deci cum l-ar ajuta asta?
O strategie care are nevoie de trei luni ca să ajungă la aceeași concluzie pe care o avea de la început nu e nici o strategie, ci o penibilă tergiversare.
Surprinderea lui Mureșan arată o comunicare ruptă între Cotroceni și PNL
Liderii PNL se așteptau ca Dan să-l numească pe Alexandru Nazare și pregătiseră deja condiții de negociere pentru votul de învestitură. Nominalizarea lui Mureșan i-a luat prin surprindere, iar unii au perceput-o chiar ca pe un (nou) gest ostil, deși Mureșan era propunerea propriului partid.
Mureșan însuși a cerut timp de gândire înainte să accepte, în loc să confirme pe loc, cum era firesc pentru omul propus de coaliție încă din vară.
E fără precedent ca un candidat de premier să ceară răgaz de gândire, după ce e numit de președinte. Și lipsit de o minimă condescendență instituțională.
Dacă președintele ar fi avut coerență în gândirea sa politică, Mureșan ar fi știut deja, ar fi fost pregătit, iar reacția ar fi fost promptă. N-a fost. Asta nu e semnul unui plan, ci al unei decizii luate în lipsă de altă opțiune și comunicată prost chiar către cei care ar fi trebuit s-o susțină.
Acest guvern e propus ca să cadă
Cifrele o spun mai limpede decât orice comentariu. PNL, USR, UDMR și minoritățile pot aduna cel mult 186–190 de voturi. Pragul de învestitură e 233. Lipsesc aproape 50 de voturi, exact atâtea câte i-au lipsit lui Adrian Veștea în iunie, când a picat cu doar 189 de voturi pentru.
Lipsa de voturi pentru un Cabinet Mureșan a confirmată de reacțiile din toate taberele politice.
Când toată clasa politică, de la putere și de la opoziție deopotrivă, e de acord că propunerea nu trece, e clar că avem de-a face cu un eșec inevitabil, indiferent că e programat sau rezultatul unei erori de apreciere.
Nimic nu-l obligă pe Mureșan să meargă până la capăt
Dacă liberalii simt că li se întinde o capcană – și tot mai mulți dintre ei par s-o creadă, judecând după cererea lor tot mai insistentă de alegeri anticipate –, Mureșan nu e obligat să ducă acest mandat până la vot.
Există deja precedentul din chiar această vară: Eugen Tomac, desemnat premier pe 4 iunie, și-a depus mandatul pentru că a văzut că nu are majoritate, fără să mai ajungă vreodată cu un cabinet în fața Parlamentului.
imic nu-l împiedică pe Mureșan să facă exact același lucru, mai ales dacă ajunge la concluzia că rolul lui e doar acela de a fi victima unei căderi aranjate dinainte.
Și atunci ”strategia” lui Nicușor pentru a presa partidele sau pentru declanșarea alegerilor anticipate, ar eșua și ea.
Toți amenință cu anticipatele, dar nimeni nu le vrea
Cabinetul Veștea a fost deja prima solicitare de învestitură căzută la vot în Parlament. O a doua respingere ar îndeplini condițiile din articolul 89 din Constituție care permit dizolvarea Parlamentului.
Practic, eșecul lui Mureșan ar deschide ușa spre anticipate. Dar, ca de fiecare dată în ultimele trei luni, nimeni nu le vrea cu adevărat: nici președintele Dan, nici PSD, nici PNL. Doar AUR le cere zgomotos, deși nici măcar acolo nu e unanimitate pe acest subiect.
În aceste condiții, cel mai probabil, partidele parlamentare vor cădea la învoială asupra unui cabinet, dar nu și aupra oricărui nume de premier. Nu au nici ele o strategie cum să ajungă la înțelegere, dar știu că o înțelegere le-ar asigura supraviețuira încă o vreme.
Dacă PNL și-ar dori anticipate, închipuindu-și că ar putea obține mai multe mandate decît în 2024, l-ar obliga pe Siegfried Vasile Mureșan să ceară votul în Parlament pentru Cabinetul său. Nu cred că va face.
Un gest grăitor
În aceeași zi în care anunța nominalizarea, Nicușor Dan a plecat la o mănăstire din Nordul Moldovei, în drum spre Ucraina, de care pare mai interesat decât de țara pe care o conduce. E o imagine care rezumă mai bine decât orice discurs distanța dintre gravitatea momentului și felul în care e gestionat.
În concluzie, nu căutați o strategie în această numire. Nu există.
E disperarea unui om care, după trei luni de gândire, a ajuns tot la varianta cu care a pornit, a comunicat-o prost propriilor aliați și a lansat-o public pentru a mai scăpa de presiunea sub care e pus din toat părțile, dar știind că va pica.