Irigațiile nu pot funcționa fără apă. România are nevoie de investiții și de soluții pentru stocarea ei

În cadrul misiunii Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (AGRI) în Occitania, am vizitat stația de pompare Aristide Dumont și am discutat despre gestionarea apei și infrastructura de irigații. Am stat, de asemenea, de vorbă cu fermieri și producători de vin, care ne-au arătat cât de greu le este să își protejeze culturile în anii de secetă.

În sudul Franței, soluțiile pentru captarea și transportul apei din Rhône către zonele agricole au fost dezvoltate de peste 150 de ani. Vizita la stația de pompare arată ce poate face o investiție susținută în infrastructură: apa ajunge acolo unde agricultura are nevoie de ea.

Însă fermierii francezi se confruntă și cu o altă problemă. Seceta din ultimii ani le-a redus producția, iar suprapunerea regulilor europene și naționale le îngreunează proiectele de stocare a apei și de irigații. Lecția este limpede: construirea sistemelor de irigații nu ajunge dacă fermierii nu au și apa necesară culturilor.

România trebuie să țină seama de ambele părți ale problemei. Infrastructura de irigații cere fonduri importante, dar aceste costuri trebuie puse în balanță cu despăgubirile pe care le plătim în mod repetat fermierilor afectați de secetă. În loc să acoperim an de an pierderile provocate de lipsa apei, trebuie să investim în soluții care îi ajută să producă, să creeze valoare adăugată și să rămână competitivi.

În același timp, trebuie să le permitem fermierilor să capteze autorizat și să stocheze apă atunci când râurile au debit suficient. Pentru perioadele de secetă excepțională, sunt necesare soluții temporare, cu limite clare care să protejeze râurile. Trebuie să investim și în folosirea apei uzate tratate pentru irigații.

Este regretabil că irigațiile și gestionarea apei nu și-au găsit locul pe măsura importanței lor în PNRR. România are nevoie de investiții pe termen lung și de reguli care să permită folosirea responsabilă a apei. Vom insista pentru aceste soluții înainte ca fermierii români să piardă încă o recoltă.