Arestarea lui Călin Georgescu e un nou episod din spectacolul cătușelor.
Credeam că circul s-a încheiat odată cu Kovesi și Coldea. Iată că se reia.
Atenție! Nu apăr pe nimeni. Nu știu ce e în dosar.
Dar, ca om de presă, văd regia.
A fost ridicat din trafic, la prima oră, deși nu era sub mandat. Se știa unde poate fi găsit. Nu refuzase să vină. Nu se ascundea.
Presa a fost chemată să fie de față.
Polițiștii au spart ușa casei, deși proprietarul era lîngă ei și putea s-o deschidă singur.
Nouă ore de percheziții. Alte cîteva ore de audieri la Parchet. Totul pe fond de breaking news la televiziuni.
Și cînd se întîmplă toate astea? La cinci ani de la pretinsa faptă și la doi ani de la plîngere.
Ce a reclamat urgența, acum?
De cînd o presupusă escrocherie, faptă fără violență, cere măsuri excepționale, precum arestarea?
De cînd o înșelătorie între persoane fizice mobilizează atîtea forțe ale statului?
M-aș fi așteptat la o asemenea desfășurare de forțe împotriva mafioților care au jefuit și continuă să jefuiască statul. N-am mai văzut-o de mult.
Toată tevatura asta nu-l țintește pe Călin Georgescu. Se folosește de un dosar în care e implicat, pentru un alt scop.
Unul care se va vădi curînd.