A trecut Crăciunul și, dacă în vremea lui inimile ni s-au înmuiat nițel, pare că astăzi deja am uitat de cei față de care se cuvine să avem milă și am cam uitat și de rușine.
Iată de ce cred că e un moment numai bun pentru difuzarea dialogului de mai jos, pe care l-am avut cu prietenul Sorin Lavric pe aceste două sentimente atît de rare în zilele noastre.
Și începem cu o întrebare abruptă: ce poți spune cu temei și sens despre milă și rușine privitor la lumea politicii?
Milă şi ruşine? Neamul nostru a avut de cînd există. Poporul nostru nu a avut politică. Politica a intrat ca o mare ruşine peste noi. Ruşinea vine de la Eva. Nici Eva, nici Adam nu au ascultat de DUMNEZEU! ŞI au plătit. Iar noi plătim prin el. Democrație înseamnă putere populará, armonie ş echilibru. In ce stat al lumii există acestea? Democraţie, armonie, echilibru, pace se por face numai cu Statul Bătrînilor, şi cu Voevod ales de Dumnezeu. Nu ne rămıne decît să ne mıntuim. DOAMNE AJUTĂ-NE!