Elita este sinonimă cu turnul de fildeș, în care se presupune că s-a autoexilat. Turnurile sunt, prin definiție, inexpugnabile, deci nu-și mai bate nimeni capul să caute pe cineva în ele. Așa a devenit elita o mare necunoscută. O etichetă pentru ceva ce mulți nici nu știu să definească. O piatră de poticnire, inclusiv pentru o seamă de ”formatori de opinie”.
Să risipim misterul! Elita este o aristocrație a breselelor, nu prin moștenire, ci prin merit personal. Sau, dacă veți o abordare mai proletară, elita sunt cei mai buni în meseria lor și care, pe lângă această calitate, posedă demnitate, altruism și responsabilitate. De la artiști și filosofi, până la meșteșugari și agricultori. Înainte vreme, li se spunea Maestre sau Meștere. Astăzi, sunt nenumiți, fiindcă și cuvintele acestea s-au demonetizat prin lipirea lor abuzivă de numele unor neisprăviți. Dar elita n-a sucombat, e tot acolo.
Uneori, cineva își aduce aminte de ea și o trage de urechi pentru că ”nu se implică”. Alteori, altcineva o acuză de impostură. Deseori, politrucii au încercat să și-o agațe la butonieră. Elita a făcut, a tăcut și a rezistat. Conform unei alte definiții a elitei.
Ca să nu mă credeți pe cuvânt, vă dau un exemplu recent. La inițiativa unei mari doamne a artelor plastice românești, Silvia Radu, 60 de pictori și scuptori din toată țara și-au donat unele dintre cele mai valoroase lucrări pentru redeschiderea mănăstirii ortodoxe românești de la Iordan. Dintre aceștia, îi amintesc pe Ilie Boca, Mihai Bojin, Florin Ciubotaru, Constantin Flondor, Viorel Mărginean, Olga Morărescu Mărginean, Mircea Roman, Horea Paștină, Silvia Radu, Andrei Rosetti, Mihai Sârbulescu și Ioana Șetran, ale căror lucrări mi-au plăcut cel mai mult.
A ieșit o expoziție spectaculoasă, găzduită de Institutul Cultural Român până la 9 Iunie a.c. La vernisaj au vorbit, alături de inițiatoare, laudativ, criticul de artă Doina Mîndru, și, îndatoritor, PS Ieronim Sinaitul, episcop-vicar patriarhal și fost superior al Așezămintelor românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon. Publicul, reunit sub genericul ”O teofanie în piatră și duh”, a fost și el unul de elită. Unii dintre cei care au văzut expoziția au donat pentru mănăstirea noastră de la Iordan numai pentru că le-au plăcut lucrările. Alții au dat bani în contul pentru mănăstire sau vor dona pentru că vor să-și ia acasă tablourile și sculpturile preferate, care le vor fi dăruite de artiști drept mulțumire pentru gestul lor.
Când sentimentele profunde, precum credința și patriotismul, cer să fie probate, elita nu ezită. Este convingerea mea și speranța noastră de mai bine.
PS:
Mănăstirea românească de la Iordan (1935), căreia i-a fost egumen și Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, a fost închisă în 1970, din pricina războiului israeliano-arab de pe urma căruia terenul a fost minat și inclus într-o zonă militară cu acces interzis. Anul acesta a fost autorizată o firmă specializată pentru deminarea terotoriului. Contribuția Bisericii Ortodoxe Române la această operațiune este de 500.000 de euro. La care se adaugă cheltuielile pentru repararea mănăstirii, avariată de bombe, și repunerea ei în funcțiune. Patriarhia a declanșat o campanie de strângere de fonduri, la care, iată, primi care s-au raliat sunt artiștii plastici.
(Text apărut inițial în Formula As, nr. 1268 din 25 Mai – 1 Iunie 2017)