Ce își dorește orice om? Pace, bunăstare, împlinire profesională, sănătate, dragoste… Într-un cuvânt: fericire! Ce ne-a promis comunismul? Fericire cu anasâna. Am rămas doar cu sila. Ce-am sperat de la revoluția din Decembrie 1989? Că vom avea o țară ca afară. Occidentul era pentru noi măsura fericirii. Ne-am procopsit cu o democrație ”originală”, de tip … [mai mult]
Deschideţi larg fereastra şi trageţi adânc aer în piept. Puneţi de-o cafea şi, în treacăt, deschideţi televizorul pentru ştirile dimineţii. Până să vă îmbrăcaţi, daţi câteva telefoane, ca să economisiţi timp. Apoi vă grăbiţi către maşină, căci traficul se anunţă infernal, iar sarcinile de serviciu v-au umplut deja căsuţa de e-mail… Gesturi ale unei rutine zilnice, … [mai mult]
Dacă nu știi în ce crezi, încotro te îndrepți? Dacă nu știi unde vrei să mergi, ce politică faci? Și de ce? Doar trei întrebări de bun simț pe care majoritatea politicienilor noștri par să nu și le fi pus niciodată. Pentru că ei văd în politică numai un mijloc de parvenire. Această mentalitate ne-a … [mai mult]
România are un aparat de stat obez cu picioare de ceară. Nu-i un secret, dar parcă prea adesea uităm asta. Din cei 4,8 milioane de salariați, 1,4 lucrează pentru stat, în administrație, instituții sociale (educație, sănătate etc.) sau companii subordonate. Bugetari carevasăzică. Prin firea lucrurilor, bugetarii consumă din ce produc privații, adică restul de 3,4 … [mai mult]
Vechiul dicton liberal ”Prin noi înșine” are un înțeles de adâncime personalist. El viza inițial poporul, dar destoinicia unei comunități naționale nu este decât însumarea vredniciei persoanelor care o compun. De asemenea, chiar dacă la origine sintetiza o politică economică, expresia nu se limitează la asta, ci dovedește valențe de ideal național, acoperitor pentru toate … [mai mult]
Partida comunistă n-a renunțat la lupta de clasă nici după ce și-a schimbat numele și a dat ”dictatura proletariatului” pe ”democrația originală”. Dușmanii săi au rămas aceiași: românii care produc ceva. Carevasăzică, burghezii, chiaburii, intelighenția. Aceiași au rămas și profitorii: aparatnicii. Însă metodele de spoliere a unora și de îmbogățire a celorlalți s-au diversificat. Și … [mai mult]
România nu este, așa cum se vehiculează de mai multă vreme, numele a două țări distincte: una a celor conduși și alta a clasei conducătoare. Nu e nici un stat cu două viteze – una a celor paralizați de frica schimbărilor și alta a oamenilor cu inițiativă –, așa cum se mai crede. România este … [mai mult]
Campania de denigrare a Coaliției pentru Familie cunoaște un nou episod, care s-ar putea rezuma într-o parafrază după Eliade: ”Normalii sînt fasciști”. Propaganda neomarxistă folosește etichetele vechilor marxiști, care încă nu și-au pierdut puterea. Urmașii lui Lenin, Stalin și Pol Pot știu din experiență că nu e nimic mai eficient decît să-i dai un nume … [mai mult]
În acest sfârșit de Mai s-au săvârșit doi bărbați. Unul seara, celălalt dimineața, ca înțeleși. Să-și țină de urît pe drumul spre Împărăție. Doi soldați ai lui Hristos s-au adăugat oastei Lui de dincolo de pragul morții. Doi ”haiduci” vor lipsi părelnicei noastre lumi. Mugur Primul ne-a părăsit cel mai tînăr, Mugur Vasiliu (n. Martie … [mai mult]
Elita este sinonimă cu turnul de fildeș, în care se presupune că s-a autoexilat. Turnurile sunt, prin definiție, inexpugnabile, deci nu-și mai bate nimeni capul să caute pe cineva în ele. Așa a devenit elita o mare necunoscută. O etichetă pentru ceva ce mulți nici nu știu să definească. O piatră de poticnire, inclusiv pentru … [mai mult]