*Discursul pe care l-am susținut joi, 15 ianuarie 2026, la protestul față de Legea Vexler:
Legea Vexler, liberticidă și antiromânească, NU este o cauză, ci un efect. Cauza pentru care o lege ca aceea făcută de Silviu Vexler a fost votată de coaliția majoritară PSD-PNL-USR-UDMR este lipsa statului. Nu mai avem un stat al românilor.
Și în absența unui stat se poate întâmpla orice, inclusiv acest cel mai mare atac la adresa ființei naționale din ultimii 35 de ani.
În locul statului – ca expresie politică și administrativă a voinței poporului român – avem un sistem de jaf, operat de bande locale înhăitate cu bande internaționale. O mafie transpartinică și tansnațională, care funcționează după propriile interese, în răspăr cu interesul națiunii române. Și care, pentru a fura nestingherită, face diferite concesii lobby-ului antiromânesc.
Cât timp acest sistem ne-a prădat fabricile și uzinele, pământurile și pădurile, apa, gazele și petrolul, până și pâinea de pe masă, am tot răbdat.
Dar astăzi vor să ne ia sfinții din icoane, uriașii culturii naționale de pe socluri și eroii din cărțile de istorie. Și asta nu vrem să o îndurăm.
Pentru că odată cu aceste chipuri ale trecutului nostru ne deposedează și de viitor. Pentru că nu există viitor fără identitate și demnitate.
Un popor care nu mai știe de unde vine, de ce este capabil și ce destin vrea să-și construiască, devine o masă amorfă, la discreția sistemului.
Așadar, nu atât pedepsele aberante ale Legii Vexler ne sperie, cât intenția ei monstruoasă de a lovi în inima ființei naționale.
Altfel, pentru orice minte lucidă, rasismul, extremismul și antisemitismul nu sunt astăzi în România decât instrumente de marketing ideologic în mâinile unor profitori care se îndestulează pe seama fricii pe care o întrețin în mentalul colectiv.
Să cultivi ideea că România este țara intoleranței pe criterii etnice este o jignire la adresa inteligenței elementare.
Iohannis, Hellvig, Tuma, Fritz, Vexler, Kelemen, Simonis, De Mezzo, Webber, Armand și mulți alții, nu ar fi făcut niciodată politică la vârf într-o țară bântuită de xenofobie.
* * *
Și mai mult ne alertează cum a fost posibilă această lege. La fel ca toate legile antiromânești date de 35 de ani încoace. Care nu s-au născut din așteptarea și voința poporului, ci au fost impuse de cei care au luat statul captiv.
De aceea, nu mai producem mare lucru, aproape că nu mai avem armată, nu mai avem suveranitate și, în ritmul acesta, în curând nu vom mai avea nici conștiință națională.
În aceste condiții, NU ne-am adunat aici pentru un miting politic sau electoral. Ci într-un act de redeșteptare a conștiinței naționale.
Vrem să transmitem un mesaj limpede: identitatea, cultura și dreptul istoric al națiunii române nu se negociază cu nimeni!
Cu o conștiință națională trează, activă, lucrătoare, ne vom putea elibera statul. Și apoi ne vom putea ocupa de toate celelalte: administrație, salarii, pensii, locuri de muncă, întărirea armatei, politică externă etc.
Altfel, degeaba cerem să ni se rezolve problemele curente, care acoperă nevoile primare, de la un stat care e la discreția celor care au transformat România într-un teritoriu de extracție de resurse.
Acest stat nu se sinchisește nici să avem pâine pe masă, căldură în case, viață în spitale, un viitor în școli, nici să ne apere sufletul.
Puțin îi pasă dacă murim sau trăim, dacă ne putem păstra demnitatea sau nu și, la urma urmei, dacă se vor arde din nou cărți în piața publică și se vor face cataloage cu nume de autori interziși.
Nu dă o ceapă degerată pe libertatea noastră de exprimare, pentru dorința noastră de a ne cinsti eroii, geniile și sfinții, pentru aspirația noastră către fericire.
Așadar, nu putem cere nimic acestui stat. Dar îl putem forța să facă ce trebuie.
Prin voința și glasul nostru, aici, în stradă, și în Parlament, îl vom determina să accepte abrogarea oricărei forme de cenzură și a legislației antiromânești.
* * *
În urmă cu 36 de ani, românii scandau în fața forțelor de ordine: ”Libertate, te iubim/ Ori învingem, ori murim!”.
Era strigătul de disperare al unei generații care ajunsese la capătul puterilor, după 45 de ani de teroare.
Un imperiu aparent invincibil se prăbușea în propria-i cenușă, după ce stăpânise milioane de oameni cu o mână de fier.
Astăzi, o seamă de profitori încearcă să ne reducă din nou la condiția de colonie prin frică, manipulare și dezbinare.
Dacă le vom permite să ne rescrie istoria, așa cum făcea Roller în anii 50, să ne închidă pentru curajul de a spune adevărul, cum făceau Hana Rabinson și Burach Teskovici în perioada terorii staliniste sau să ne manipuleze ca Saul Bruckner în timpul construcției socialismului, vom rămâne în istorie ca o generație pierdută, nedemnă și trădătoare.
Țineți minte această seară! Este pentru prima dată când o lege antiromânească este contestată public, deschis, într-un număr atât de mare de participanți!
Cu Dumnezeu înainte!