Le cere să construiască drumuri, poduri și clădiri publice, pe care nu le plătește cu lunile. În schimb, îi obligă pe acești creditori fără voie să achite la termen TVA-ul pe facturile emise către stat și pe care nu le-au încasat încă. Dacă n-ar fi o ticăloșie, aș zice că e o prostie.
Acest mod de decontare a lucrărilor publice este, de fapt, un fel de parazitism financiar, care duce la stoparea construcțiilor, intrarea firmelor în incapacitate de plată și concedierea unor angajați.
Constructorii ajung să împrumute statul și să-i plătească tot ei și dobândă. În felul acesta, mai ales după creșterea TVA, punem pe butuci un sector al economiei care chiar funcționează.
Firesc ar fi ca TVA-ul să fie plătit doar la încasare, nu la facturare. Iar întârzierile la plată din partea statului să atragă automat penalizări financiare.
Astfel de realități ar trebui să vizeze un guvern reformator, nu reducerea indemnizațiilor pentru mame, impozitarea pensiilor, tăierea medicamentelor compensate și mărirea sarcinilor pentru profesori, la bani mai puțini.
Statul român demolatorul propiei națiuni.