Deștepții proști

O singură cauză sufletească transformă omul deștept în prost: orgoliul. Mândria alimentează îndreptățirea de sine și inhibă rațiunea.

Înțelepciunea populară ne previne că: „Mândria strică mintea omului”, „Unde-i mândrie multă, minte puțină” și că „Mândria nu stă cu mintea în casă”.

Așa se face că insul mândru ajunge să-și pună întrebarea filosofică: ”cine sunt eu în fața mea?”. Și să-și răspundă, plin de fudulie: ”cel mai grozav, unul ca mine nu mai găsești pe fața pământului”. Cu variații care abundă în referințe intelectuale de tipul: ”Sunt cel mai curat om din lume”, ”Ce proști sunt toți și ce deștept sunt eu” etc.

Dintre toate, fala ideologizată este cea mai pernicioasă. Adică, acea atitudine de superioritate – ce nu admite dezbatere – izvorâtă din aparteneța la o ideologie. Păi, dacă el este ”de partea bună a lucrurilor”, evident că e deștept și nu se încurcă la vorbă cu proștii. Și cu toate acestea, îl frământă grija de ”proști” ceva de speriat.

Când agentul unei ideologii are și pretenții de ”intelectual public”, fandacsia e gata. Frica de prostia altora, de pe urma căreia ar putea suferi, ca și teama că nu va răspunde la timp înaltei lui chemări, îl determină să iasă la luptă cu strategii articulate parcă de maneliști: ”Pumnii mei minte nu are, capete și maxilare…”.

Nu se mulțumește să-i tăvălească în cerneală pe preopinenții  lui – vezi bine, proști! –, ci își dorește cu ardoare să-i snopească în bătaie, să-i linșeze de-a dreptul sau măcar să-i bage în temniță pe viață. Cum altminteri fizicul nu-l ajută și nici n-a fost vreo vedetă a vendetelor din curtea școlii, apelează ritos la autorități: ”să fie arestați, condamnați, omorâți!”.

În felul acesta și-au dat prostia pe față unii ”intelectuali publici” și în timpul plandemiei, și de când a izbucnit războiul din Ucraina, și cu ocazia anulării alegerilor prezidențiale din 2024, și acum când, de supărare pe SUA lui Trump, au reîncălzit ideea Statelor Unite ale Europei.

Din păcate pentru ei, de fiecare dată realitatea îi contrazice fără îndurare, arătându-i în toată splendoarea lor de proști cu diplome. Da, cu certificate de absolvire, nu de capacitate.

Dar prostul nu știe că e prost, nici când provine dintr-un deștept. Apropo, să nu vă contrarieze afirmația mea, căci bătrânii știau că ”unde e minte multă este și prostie pe măsură”. Iar acolo unde acumulările livrești nu mai lasă loc nici gândirii critice, nici inteligenței emoționale, cazul devine dramatic.

Numai prostia născută din orgoliu îl împiedică pe ”intelectualul public” să admită că a greșit și eventual să prezinte scuze ”proștilor” pe care i-a călăuzit la râpă.

Tot ce au veștejit, cu o retorică demnă de o cauză mai bună, în războiul româno-român din ultimii ani s-a dovedit adevărat, la un moment dat. Și tot ce au lăudat și susținut s-a dovedit fals și ticălos.

Au regretat vreodată, de pildă, cei care s-au pus în slujba regimului băsist sau iohanist? Nu.

Și-au pus cenușă în cap cei care i-au declarat criminali pe cei care voiau doar să poată decide singuri cu privire la sănătatea și viața lor? Nu.

Așa se vor comporta și când se vor vădi afacerile uriașe făcute pe munți de cadavre în Ucraina. După afacerile uriașe făcute pe munți de cadavre în plandemie.

Și tot așa ar ridica din umeri și ar merge senini mai departe dacă s-ar realiza visul lor de aur, suprastatul federal UE, iar acesta va avea efectele traumatice și inacceptabile pe care le preconizează criticii proiectului.

Altfel spus, ei rămân mereu logoreicii deștepți, care nu pot fi contraziși, care îi privesc pe toți de sus, care nu își văd propria orbire și care, în mod evident, nu-și asumă nici o răspundere pentru că îi induc în eroare pe mulți semeni care se uită în gura lor.

Acum vreo două decenii, în vremurile de glorie ale unui partid prezidențial, dispărut între timp, tripleta de grei a acelei formațiuni purta acronimul BBV, de la numele de familie ale baronilor naționali care tăiau și spânzurau.

Astăzi, nu întâmplător, triumviratul de forță al ”boierilor minții” poate fi exprimat printr-o formulă asemănătoare: PPB. Cu ”P” – de la prost – dominant. Lor li s-ar putea adăuga un alt ”P”, flămând de validare și sinecuri. Dar hai să ziem că acesta are o scuză, e bolnav.

Și tot deloc întâmplător și unii, și alții se pretind de dreapta, dovedind zi de zi că sunt mai degrabă de stânga. Firește, au și lucrat împreună pentru ”binele public”, în felul lor de ”băieți deștepți”, de puțin a lipsit să nu mai rămână piatră pe piatră în țara asta.

O parte dintre ei lucrează în continuare în același scop demolator. Și se găsesc destui proști care să-i considere deștepți și să-i urmeze cu aplauze neîncetate. Aferim!

Lasă un comentariu