Ce caut în politică

De aproape trei decenii observ viața politică și încerc să o corijez, atît cît e în dreptul meu și cît îmi stă în putință, prin scris și prin implicare civică. Politică partinică n-am făcut, deși m-a mai tentat. După eșecul Convenției Democratice din România – marea speranță postcomunistă irosită -, am considerat că implicarea în politica de partid este inutilă, că, mai înainte de a face un partid, este nevoie să coagulăm și să întărim o elită de orientare conservatoare, care să gîndească și să călăuzească o acțiune politică. Prin urmare, am făcut tot ce am știut în acest sens, atît prin Asociația ”Rost”, cît și prin alte organizații civice, cum au fost ”Forul Ortodox Român” și ”Coaliția pentru Familie”.

După Referendumul pentru căsătorie, din toamna lui 2018, am înțeles o dată în plus că toate mijloacele civice disponibile pentru ameliorarea actului politic au fost epuizate, fără să fi obținut un rezultat major, și că nu mai putem amîna prea mult constituirea unui partid al românilor pentru români. Devenise limpede că, dacă vrem o schimbare de ordin politic, trebuie să intrăm în politică. De asemenea, mi-a părut evident că, dacă nu o vom face, România se va înfunda tot mai mult pe un drum greșit.

Însă, aici m-am lovit de o dilemă: politica e o cloacă, dacă intru în ea mă murdăresc, dacă nu intru, asist neputincios la distrugerea țării.

Politica e murdară pentru că majoritatea celor care o fac sînt oameni fără caracter, fără cultură politică, fără dragoste de semeni, mînați de setea de putere și de patimi joase, puși pe înavuțire și obținerea de privilegii etc. Persoanele de calitate stau, în general, în afara politicii, pentru că nu se pot amesteca în acest mediu toxic. Dar cîtă vreme oamenii buni vor refuza să facă politică, mizeria va continua să caracterizeze politica. Iată cercul vicios în care ne învîrtim! Și care trebuie rupt odată pentru totdeauna. Mlaștina nu se asanează decît sub influența unor conștiințe curate, deci aceste conștiințe au datoria de a păși în mocirlă, chiar cu riscul de a fi umplute de noroi. Spiritul de jertfă este tot o caracteristică a omului tradițional, adică de dreapta, conservator.

Prin urmare, am decis să mă alătur unui proiect politic sau să inițiez unul. După extrem de multe discuții în multe medii, după ce am cîntărit bine toate oportunitățile și soluțiile, am ales să mă implic în mișcarea politică pornită de George Simion (un tînăr care și-a cheltuit o treime din viața sa de pînă acum pentru idealul reîntregirii României și care a candidat anul trecut pentru Parlamentul European, dar nu a fost ales, pentru că nu a avut o forță politică în spate). Puteam să obțin un loc în față într-un partid parlamentar, dar ar fi însemnat să îmi asum o direcție făcută de alții și un pasiv de care nu sînt responsabil. Am preferat să particip la înființarea a ceva ce-mi va semăna întrucîtva și pentru care pot răspunde.

Ca urmare a colaborării noastre, pe 1 Decembrie 2019, la Alba Iulia a fost lansat la nivel național partidul Alianța pentru Unirea Românilor (A.U.R.). Am anunțat atunci cei patru piloni doctrinari pe care se fundează formațiunea noastră: Familia, Națiunea, Credința și Libertatea.

Pe 24 Ianuarie a.c., la Iași, a avut loc primul Congres al A.U.R., care a marcat mai multe premiere la meridian românesc.

Întîi, e pentru prima dată cînd un partid este condus de un triumvirat, nu de un lider. Președinția A.U.R. este compusă din doi copreședinți, George Simion și subsemnatul, și președintele Senatului, Sorin Lavric. În acest fel, am eliminat tendința de a considera partidul ca fiind al unei persoane; el este al tuturor celor care îl construiesc. Nu avem un partid de lider, ci de echipă.

Apoi, este pentru prima dată cînd un partid românesc este girat de un Senat din care fac parte numai personalități publice. Numele membrilor Senatului garantează prin ele însele că acțiunea noastră politică nu se va abate de la valorile și principiile pe care ni le-am stabilit: Sorin Lavric (n. 1967) – scriitor, doctor în Filosofie, publicist, profesor universitar; Magda Ursache (n. 1943) – scriitoare, autoare de romane, publicistică și ediții critice, Ion Papuc (n. 1943) – scriitor și filosof, traducător și fost editor, care a ucenicit pe lîngă Petre Țuțea și Constantin Noica; Horia Paștină (n. 1946) – pictor, profesor universitar, co-fondator al grupului ”Prolog”; Costion Nicolescu (n. 1946) – etnolog, doctor în Teologie, publicist prolific, autor a numeroase cărți, fost director al Muzeului Țăranului Român; Adrian Dinu Rachieru (n. 1949) – doctor în Sociologie la Universitatea din București, profesor universitar, rector la Universității „Tibiscus” din Timișoara; Nicolae Colțoiu (n. 1950) -medic, unul dintre liderii mișcării pro-life din România; Gellu Dorian (n. 1953) – poet, romancier, redactorul-șef al revistei de cultură „Hyperion”, inițiatorul Premiului Național Mihai Eminescu din Botoșani, ajuns la ediția a 29-a; Dan Stanca (n. 1956) – romancier, fost jurnalist; Mihail Șleahtițchi (n. 1956) – psiholog, profesor universitar, fost deputat, fost ministru al Educației în R. Moldova, fost consilier al președintelui Republicii Moldova.  

Sprijinul generos pe care ni l-au oferit aceste personalități m-a convins că sînt sorți de izbîndă pentru încercarea noastră de a rupe cercul vicios despre care am vorbit mai sus. Cu atît mai mult cu cît acest gir venea în contextul în care peste 90% dintre membrii A.U.R. nu au mai făcut politică.

În al treilea rînd, A.U.R. este primul partid care, în numai două luni de la înființare, a cîștigat încrederea românilor de pretutindeni, care se adună în filiale prin toate statele pe unde au fost nevoiți să plece în exil economic. Deja s-au deschis oficial filialele din Marea Britanie, Spania și Italia, și urmează imediat cele din Germania, Franța, Belgia, Olanda și Danemarca. Vom avea, desigur, și o filială la Chișinău, pe care o vom lansa public într-o zi grea de simbolism istoric.

În fine, este pentru prima dată după 1989 cînd un partid își asumă patronatul spiritual al unui sfînt. Congresul A.U.R. a hotărît ca sfîntul protector al partidului să fie Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință. Astfel, ziua de prăznuire a Sfîntului Gheorghe este și ziua A.U.R.

Sub aceste auspicii, sper din toată inima să putem face o altfel de politică. Una pentru binele public, nu împotriva cetățenilor. O politică pentru afirmarea și respectarea unor valori perene, nu contra normalității. O politică de construcție, nu de distrugere. Una care să readucă seninul pe chipurile românilor, nu să-i mențină încruntați și înverșunați. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Lasă un răspuns