Cinci miliarde de metri cubi de gaze din Marea Neagră vor merge în Ungaria, la prețul gazului rusesc – unul preferențial.
Statul român avea drept de prioritate la cumpărare, dar n-avea guvern care să decidă. Termenul a expirat azi.
Pe 8 mai 2026, la trei zile după căderea Guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură, OMV Petrom a trimis statului român o notificare oficială. Compania declanșa procesul de vînzare a unor volume uriașe de gaze din zăcămîntul Neptun Deep, cu livrări începînd din 2027. Legea offshore prevede că statul are drept de preempțiune, adică prioritate la cumpărare. Termenul de răspuns este de șapte zile. Absența unui răspuns înseamnă automat refuz.
Coincidența de calendar nu poate fi ignorată. Solicitarea a venit exact după căderea guvernului.
Statul a răspuns în ultima zi a termenului legal. Nu a acceptat, nici nu a refuzat. A spus că intenționează să exercite dreptul de preempțiune, dar că nu poate lua o decizie strategică pe termen lung deoarece este guvern interimar. A cerut prelungirea termenului pînă la jumătatea lunii iunie.
Administrația Rezervelor Statului a explicat că exercitarea dreptului de preempțiune implică decizii de politică energetică pentru perioada 2027–2034, decizii pe care un executiv interimar nu le poate lua legal.
Termenul propus era azi, 15 iunie 2026.
Ce se negociază
OMV Petrom negociază cu compania maghiară de stat MVM un acord pe 7 ani pentru vînzarea a 5 miliarde de metri cubi de gaze. Aceasta este cantitatea concretă asupra căreia statul român trebuia să se pronunțe.
La prețurile actuale de pe piețele europene, 5 miliarde de metri cubi valorează între 1,5 și 2 miliarde de euro pe durata contractului. Sursele citate de presa maghiară susțin că prețul negociat ar fi apropiat de cel al importurilor rusești actuale. „Este cea mai ieftină alternativă și, în plus, este și cea mai apropiată”, declară una dintre surse. Ungaria vrea gazul românesc la preț de gaz rusesc. Și are șanse să îl obțină.
Valoarea totală a zăcămintelor
Neptun Deep are rezerve estimate la 100 de miliarde de metri cubi. Investiția totală este de aproximativ 4 miliarde de euro, iar producția anuală este estimată la 8 miliarde de metri cubi. Din 2027, producția anuală a României urmează să se dubleze, pînă la 18–20 de miliarde de metri cubi. Vom produce, încă din primul an de exploatare, o cantitate de cel puțin două ori mai mare decît consumul intern actual.
Fiecare companie asociată în această operațiunee – OMV Petrom și Romgaz – va avea dreptul la jumătate din cele 100 de miliarde de metri cubi, care la prețurile de astăzi valorează zeci de miliarde de euro. Proiectul în totalitate înseamnă cel puțin 20 de miliarde de euro intrate în bugetul statului, din taxe și impozite.
Cele 5 miliarde de metri cubi negociate cu MVM reprezintă 5% din totalul rezervelor. Nu e mult în cifre absolute. Dar e primul contract strategic major. El stabilește precedentul, fixează prețul de referință și arată cine controlează resursa.
Cumpărătorul care așteaptă la ușă
La cîteva zile după formarea noului guvern de la Budapesta, o chestiune strategică se afla deja pe masa factorilor de decizie: de unde își va procura Ungaria gazele naturale după sfârșitul erei importurilor rusești. Răspunsul pe care și l-au dat: din România.
Gazul românesc extras din perimetrul Neptun Deep este văzut de Budapesta drept una dintre cele mai importante soluții pentru viitorul său energetic. MVM Group ar fi ajuns deja la un acord privind prețul, iar surse apropiate companiei susțin că gazul românesc nu va fi mai scump decît cel importat din Rusia.
Budapesta acționează strategic. Profită de faptul că România nu are, în acest moment, un guvern capabil să ia decizii.
Paradoxul instituțional
Solicitarea oficială a venit pe 8 mai. Guvernul Bolojan fusese demis pe 5 mai. Trei zile de vacanță instituțională, exact în fereastra în care statul trebuia să răspundă.
Guvernul interimar a evitat refuzul automat. Dar a amînat decizia. Tomac a primit mandatul de premier desemnat pe 4 iunie, a intrat în consultări, a prezentat un program de guvernare care menționează gazele din Marea Neagră, dar și-a depus mandatul înainte de votul de investitură. România se află, în ziua termenului, fără un executiv cu puteri depline.
Deși legea oferă statului un drept de preempțiune, primele contracte de vânzare au fost deja semnate – cumpărătorii rămîn în mare parte necunoscuți –, în timp ce experții avertizează că România riscă să rămînă fără un control real asupra modului în care își valorifică resursa.
Ce se poate pierde
Dreptul de preempțiune nu înseamnă că gazele dispar fizic din țară, ci că statul român pierde prioritatea de a decide cui, în ce condiții și la ce preț se vinde resursa națională pentru șapte ani, în perioada 2027–2034. Odată contractul semnat cu MVM, marja de manevră a statului dispare.
România a investit 4 miliarde de euro pentru a scoate gazul din adîncul Mării Negre. Dacă nu exercită dreptul de preempțiune, Budapesta decide ce se întîmplă cu el, la prețul pe care și-l dorește.
Criza politică nu e doar o problemă de guvernare cotidiană. Are costuri energetice concrete, măsurabile în miliarde de euro și în decenii de dependență sau independență.
Între timp, Nicușor Dan joacă bambilici cu premierii desemnați și nevotați.
