Pe 13 iunie 1990, președintele Ion Iliescu a apărut la televizor și a chemat ”forțele democratice” să apere țara împotriva unei ”rebeliuni legionare”. El i-a descris drept extremiști și legionari pe studenții, intelectualii, artiștii și membrii partidelor de opoziție aflați într-un protest maraton, de 52 de zile, în Piața Universității.
Mii de oameni au fost răniți și arestați, iar cîțiva au fost uciși de forțele de ordine chiar în 13 iunie. Dar nu a fost destul. Iliescu a chemat minerii din Valea Jiului, mințindu-i că România este în pericol.
Au venit minerii. Au bătut. Au ucis. Au arestat. Și puterea a mulțumit.
Piața fusese curățată, cu prețul vieții a aproape 200 de români și al suferinței a 3.500 de răniți și arestați.
Azi, 36 de ani mai tîrziu, același cuvînt e scos din aceeași lada cu scule de manipulare comunistă. Oricine critică Puterea e legionar. Oricine votează suveranist e extremist.
O minciună care a costat vieți ieri este repusă în circulație, cu ticăloșie, astăzi. Miza este aceeași: sistemul să rămînă neatins.
Mîine, la ora 18.00, în Piața Universității, voi participa la o dezbatere cu Lucian Mîndruță despre libertatea de exprimare și despre ceea ce Puterea numește „combaterea extremismului.”
Vom vorbi în principal despre Legea Vexler.
Vino să te convingi în mod direct cine e cu adevărat periculos pentru democrație.
