În calitate de președinte al Comisiei pentru românii de pretutindeni a Senatului României, am participat astăzi la evenimentele prilejuite de comemorarea masacrului din 1 aprilie 1941, cînd peste 3000 de martiri români au fost uciși de sovietici la Fântâna Albă (nordul Bucovinei).
Cu această ocazie, am depus o coroană de flori la monumentul-clopotniță ridicat în memoria acestora, în pădurea de la Fântâna Albă.
M-am aflat într-un loc de jertfă, aici avînd loc unul dintre cele mai negre episoade ale istoriei noastre naționale. Fântâna Albă este un adevărat Katyn românesc. Cei 3000 de oameni uciși aici de grănicerii sovietici în urmă cu 80 de ani nu au avut decît „vina” de a fi fost români și de a fi dorit să se repatrieze dincolo de granița dictată de Hitler și Stalin. Ei nu s-au temut, au venit în calea gloanțelor. Au fost masacrați pentru că și-au mărturisit crezul național, identitatea și dragostea față de Țara-Mamă.
Ei sunt eroi și martiri, deopotrivă. Martiri ai Bisericii și eroi ai Neamului. Pomenindu-i astăzi și de fiecare dată, nu înseamnă că le facem lor vreo cinste, ci căutăm o sursă de putere în exemplul lor de curaj, în demnitatea lor, în coloana lor vertebrală.
Dumnezeu să odihnească sufletele martirilor noștri! Amintirea lor din neam în neam! Să ne rugăm pentru ei și, deopotrivă, să ne rugăm pentru noi toți!