Adevărul este că mă simt onorat să mă înjure Cristian Pârvulescu, Smaranda Enache, Andrei Cornea, Liviu Rotman, Radu F. Alexandru, Adrian Cioflâncă, Michael Shafir, William Totok, Vladimir Tismăneanu et eiusdem farinae. Aș fi fost îngriijorat să mă laude. Și cred că toți colegii mei din AUR sînt în asentimentul meu. Pentru că toți denigratorii și acuzatorii noștri sînt vechi adversari ai valorilor pe care eu și mulți alți colegi din AUR le slujim de cînd ne știm și pe care AUR și le asumă fără rest. Toți acești gardieni ai ”corectitudinii politice” și-au dovedit cu asupra de măsură reflexele totalitare, antiromânești și anticreștine. Toți acești înveninați agenți ai neomarxismului (unii, pe urmele părinților lor marxiști) au o viață de luptă împotriva celor care au întrupat demnitatea națională într-un secol în care aceasta a fost pusă la grea încercare: eroii din rezistența armată anticomunistă, martirii din pușcăriile celor trei dictaturi – carlistă, antonesciană și stalinistă – și sfinții din închisorile comuniste.
Părintele Gheorghe Calciu, unul dintre modelele mele, ne avertiza: “O să se bată cu noi și morți, iar noi vom fim alături de voi, ca să ne apărați. Și morți vom izbîndi!”. Deci sîntem pe drumul cel bun. Doamne, ajută!
* Apropo de scrisoarea ”intelectualilor publici” împotriva AUR, dar și de atitudinile luate de alți ”intelectuali publici” după declanșarea acestui scandal, prin care se încearcă izolarea politică a AUR prin stigmatizare.
Toti cei enumerati in articol (mai sunt si altii nepomeniti) nu sunt decat niste tenori ragusiti ai stalinsmului si ai neostalinismului. Sunt adeptii bagarii pumnului in gura, ai amenintarilor de tot felul (gen ai sa vezi tu unde ierneaza racii), membrii ai unei politii ad-hoc a gandirii. Delictul de gandire a fost cel mai reprimat de-a lungul istoriei, de la Socrate incoace.