În mod firesc, ar trebui să vorbim despre primăvară, lumină și începuturi.
Dar pentru mulți semeni ai noștri, nu e un timp al bucuriei și al speranței.
Pentru sora mea, de pildă, primăvara începe într-un buncăr, sub zgomotul bombardamentelor.
În loc de soare și ghiocei, plouă cu teamă din cer.
În loc de nădejde înnoită, rezistență și rugăciune.
Mărțișorul meu din acest an nu este un simbol prins în piept, ci o rugă pentru viață, pentru pace și pentru întoarcerea acasă a celor care astăzi trăiesc între sirene și explozii.
Primăvara va veni cu adevărat doar atunci când niciun frate, nicio soră, niciun copil nu va mai fi nevoit să salute luna Martie dintre bombe.
Doamne, păzește-i pe toți cei aflați sub amenințarea războiului!