ȘANSA MEA SAU ȘANSA NOASTRĂ?

Mai e o zi pînă la alegerile locale. Așa cum știți, candidez pentru funcția de primar general al Bucureștiului. Încă de cînd mi-am anunțat candidatura, unii prieteni și cunoscuți m-au întrebat ce mi-a venit, căci este evident că nu am șanse. De atunci, ăsta a fost refrenul general, pe care  l-am ascultat cu înțelegere: ”Dar știi că nu ai șanse, nu e așa? Ce păcat că nu ai șanse!”.

Pentru început, să reținem că orice candidat are șansele pe care i le dă electoratul. Nu vine el cu niște voturi în traistă de acasă, în ziua scrutinului. Prin urmare, dacă fiecare alegător ar renunța să mai calculeze șansele și să cumpănească unde poate da ”votul util” și ar vota conform conștiinței lui, s-ar petrece minuni. Dacă fiecare alegător ar refuza să se lase influențat de opulența campaniei unui candidat sau altul și de sondajele de opinie, deseori măsluite tocmai pentru a manipula, șansele unor candidați fără mare notorietate, dar onești, pricepuți și puși pe treabă ar crește spectaculos. Dacă, în sfîrșit, fiecare alegător ar alege candidatul care corespunde cel mai bine așteptărilor lui (nu candidatul perfect, căci așa ceva nu există), fără gîndul că își irosește votul, șansa unui outsider s-ar transforma în șansa unei comunități.

Acum, în ce mă privește, mi se spune că n-am șanse la Primăria Capitalei. Dar, fraților, nu sînt șansele mele, ci ale noastre, ale creștinilor, pentru că ar trebui să voteze cu mine și cu AUR:
# Creștinii din București care n-au uitat trădarea PSD și a PNL la Referendumul pentru căsătorie din octombrie 2018;
# Creștinii din București care n-au uitat umilința la care au fost supuși de către liderul de facto al PNL, Klaus Iohannis, președinte al statului, care i-a tratat cu flit;
# Creștinii din București care și-au înghițit lacrimile, pentru că le-a fost interzisă participarea la slujbele Bisericii din timpul Postului Mare și din noaptea de Paști;
# Creștinii din București care s-au săturat de paradele homosexualilor, travestiților și ale tuturor celorlalți deviați sexuali prin buricul tîrgului, susținute și aprobate legal de mulți dintre liderii politici care le cer acum votul;
# Creștinii din București care au îndurat, în ultimul deceniu, valuri de atacuri, injurii și bășcălie pentru că participă la marile pelerinaje ortodoxe de peste an;
# Creștinii din București care văd cum sînt împinși, zi după zi, la marginea societății, prin măsuri administrative și legale (de la bătălia pentru icoane și religie în școli, pînă la introducerea predării către elevi a perversiunilor sexuale – acestea fiind numai cele mai insistente inițiative);
# Creștinii din București care sînt înjurați zilnic de către adepții USR-PLUS;
# Creștinii din București care și-au dorit o mare Catedrală Patriarhală și au fost blamați pentru asta…

Acum, ia să facem socoteala, sîntem chiar așa de puțini încît n-avem șanse?

Lasă un răspuns