Pânzele micilor bărci, aliniate strâns în port, tremură ușor în vânt. Suflarea mării le face să arunce reflexe albe pe cerul perfect albastru al începutului de toamnă la Marsilia. Dinspre faleză, spre inima orașului, pământul crește pieptiș și pietros cât o colină a patimilor. Deasupra ei tronează abația catolică Saint Victor. O fortăreață cu ziduri … [mai mult]
Una dintre cele mai urîte trăsături de caracter este lașitatea. Pînă să se vădească în marile confruntări ale vieții, se ițește în situațiile cele mai banale. Sînt oameni care nu deschid ușa dacă nu-l cunosc pe cel care bate în ea sau se prefac că nu te cunosc, dacă te afli în vreo primejdie. Pot … [mai mult]
În urmă cu nouă ani, publicam pe blogul meu personal textul de mai jos. Cum categoria la care mă refer e nemuritoare, și textul e mereu actual. Îl reiau aici, cu minime modificări de recontextualizare, în ideea că mulți dintre cititorii mei de azi nu l-au citit la vremea lui și că învățăminte putem trage … [mai mult]
Scrisul este deschidere, este împărtășire, este expunere. E un risc. Pe care mi l-am asumat acum aproape 25 de ani în mod oficial, cu carte de muncă. [Pînă atunci scrisesem în clandestinitatea adolescenței]. Am zis de ce la capitolul ”Misiune” de pe acest site. De leac. Azi însă mă deschid în alt fel: am adunat aici texte … [mai mult]
În Munţii Poiana Ruscă, la un capăt al Ţării Pădurenilor, câteva sate superbe stau să moară, pentru că tinerii le-au părăsit. Sunt aşezări izolate, cu drumuri grele de pământ, fără dispensare şi şcoli, unde nu-ţi poţi creşte copiii şi nici face avere. Nu mai au în ele decât câteva suflete, dar acestea le ajung deocamdată. … [mai mult]
Lipovenii trăiesc sub trei peceţi: crucea, barca şi armonica. Potrivit marilor dimensiuni ale vieţii lor: credinţa, pescuitul şi cântecul. Deci, dacă vrei să-i cunoşti, trebuie să-i vezi la biserică, în barcă sau cântând. Eu am ales cântecul. Aşa l-am cunoscut pe unul din marii artişti ai armonicii: PIMON BEJENARU, din Sarichioi – Tulcea. Barca înainta … [mai mult]
Conştient sau nu, fiecare tânjim după un echilibru sufletesc, după un senin al vieţii, în lumina căruia să ne putem împlini profesional, familial, ca oameni. De cele mai multe ori, dacă nu chiar întotdeauna, această linişte interioară, care se va răsfrânge binefăcătoare şi spre cei din preajma noastră, este greu de obţinut fără sprijin din … [mai mult]
„Nunta” Se îmbracă repede, cu gesturi smuncite, ca şi cum ar vrea să fugă din faţa unui pericol iminent. Iia albă, cu înflorituri migăloase şi vesele, la care a cusut de copilă pentru ziua asta. Catrinţa în fir negru şi fir de aur, lungă până mult sub genunchi. Brâul îngust, strâns tare peste talie, ca … [mai mult]
Cineva, cîndva, m-a rugat să-i spun o poveste cu îngeri. Dinaintea ochilor mi-a apărut mîna dreaptă a bunicii mele materne, Floarea. O mînă de înger pus la plug, ca să-i hrănească pe păcătoși. Altcineva mi-a cerut să descriu sfințenia. Și nimic nu se potrivea mai mult decît chipul bunicii, subțiat de posturi, străbătut de lacrimi … [mai mult]
Jurnalistul şi scriitorul băcăuan Ioan Enache (n. 1 ian. 1950), astăzi unul dintre cei mai pregnanţi apologeţi ortodocşi de la noi, a avut un drum sinuos şi plin de primejdii de la ateism la credinţă. Deşi l-a negat cândva pe Dumnezeu, nu crede că a pierdut vreo clipă legătura cu El. Pentru că nu i-a … [mai mult]