Am cunoscut sute de foști deținuți politic sub regimul comunist. De la ei am învățat onoarea. Prima grijă a lor, atunci cînd erau arestați de Securitate, era să nu divulge, sub nici un chip, vreun nume de oponent al regimului. Erau bătuți pînă la leșin, își pierdeau părți din trup în schingiuiri, iar unii dintre ei erau uciși, dar nu trădau. Trădarea era echivalentă cu condamnarea la moarte a unui nevinovat. Păcat împotriva Sfîntului Duh!
Cu această lecție în minte, am devenit extrem de sensibil la acest spectru care marchează istoria lumii: trădarea. Iuda este simbolul absolut al lui.
De aceea, simpla bănuială a trădării mi se pare dezonorantă.
Slavă Domnului, pînă azi, nici nu și-a permis nimeni să presupună că aș fi capabil să vînd pe cineva. Pînă azi, cînd un frate, încercînd să mă complimenteze, m-a jignit de moarte. Vezi bine, nu l-am vîndut, deși mi s-ar fi propus. Cine ar fi îndrăznit vreodată să-mi propună o asemenea mișelie? Mister!
Nu întorc și obrazul celălalt, ci doar spatele, care e plin de rănile cuțitelor care mi-au fost înfipte în el de-a lungul vieții.