Cazul Teodorei Marcu, o tânără care a cerut ajutor și nu a fost auzită, este un nou strigăt de disperare al unei societăți în care protecția cetățeanului a devenit opțională. O societate în care violența împotriva femeilor, a copiilor, a celor vulnerabili este tolerată prin pasivitate, indiferență sau birocrație criminală.
Cred că statul care nu își apără cetățenii e un stat care își pierde rațiunea de a exista.
Avem nevoie de un sistem funcțional de protecție. De autorități care să răspundă imediat, eficient, cu responsabilitate. Nu de declarații sterile după tragedii. Nu de compasiune formală. Ci de legi aplicate, de instituții care își fac datoria, de funcționari care nu uită că lucrează cu viețile oamenilor.
Nevoia de siguranță e una fundamentală. Fără ea, nu putem vorbi despre libertate, despre încredere în stat sau despre viitor.
Cer public:
- anchete clare și sancțiuni pentru toți cei care au ignorat apelurile Teodorei;
- întărirea urgentă a mecanismelor de intervenție în cazurile de violență domestică;
- o evaluare serioasă a modului în care Poliția, Parchetele și instanțele tratează avertismentele privind pericolul real asupra vieții unei persoane.
Teodora Marcu ar fi putut fi salvată. Nu a fost. Să nu mai permitem niciodată ca indolența autorităților să fie complicea morții.
Romania este o societate in care increderea in autoritati cat si intre cetateni este la cote minime.
Atata timp cat justitia se aplica asimetric, neincrederea se va mentine. In acest caz, statul nu o sa invete si nu o sa faca nimic.