Acum 20 de ani, în preajma praznicului Sfîntului Nicolae, lansam o revistă care avea să facă istorie: ROST.
Numărul pilot i-a fost dedicat lui Petre Țuțea, din motive evidente. Și de-atunci ne-am mișcat, la fel ca el, numai între Dumnezeu și neamul românesc.
Deși a apărut în variantă tipărită doar zece ani, ROST a reușit să se facă pat germinativ pentru mișcarea de renaștere națională.
În jurul acestei reviste s-a constituit o organizație care militează pînă azi pentru valorile și principiile noastre fundamentale, care, din 2020, sînt slujite și politic.
Am început cu o mînă de oameni și, în scurt timp, am coagulat o grupare de intelectuali de orientare conservatoare, care a crescut an de an.
Această grupare a influențat masiv mentalitatea publică. Temele deschise de noi odinioară, ca sfinții închisorilor, protejarea familiei naturale, suveranitate, conservatorismul ca mod de viață, apărarea libertății etc, sînt acum pe buzele tuturor.
Sînt puțini conservatorii cu suprafață publică de azi care n-au trecut pe la ROST, fie ca publicisti, fie pentru a conferenția, fie pentru a organiza sau a participa la diferite evenimente.
Tinerii de acum 20 de ani ocupă funcții importante pe diferite paliere ale societății și își exercită influența benefică mai eficient.
De toți mă simt legat prin sentimente frățești, chiar dacă unii s-au îndepărtat, iar alții chiar s-au întors împotriva mea și/sau a ROST. Sîntem legați totuși de același crez.
La ceas aniversar însă, le mulțumesc cu inima celor care au fost pionierii acestui proiect extraordinar.
Cei vii sînt cu mine și azi: Demostene Andronescu, Mihail Albisteanu, Antonio Aroneasa, Nicu Butnaru, Dragoș Doran, Cristi Ivanuta.
Cei adormiți ne veghează drumul din ceata drepților: Pr. Gheorghe Calciu, Răzvan Codrescu, Gabriel Constantinescu. Marcel Petrișor, Nicolae Popa.