Astăzi este pentru mine o zi importantă, cu dublă semnificație: sărbătoarea creștină a Intrării Fecioarei Maria în Templu și comemorarea intrării în veșnicie, în urmă cu 14 ani, a Părintelui Gheorghe Calciu – Dumitreasa.
Părintele Calciu mi-a fost una dintre călăuze pe drumul dragostei de Dumnezeu și de Neam. De aceea, cred că este potrivit ca, în semn de omagiu față de memoria sfinției sale, să reiau idealurile pe care mi le-a cultivat și pentru care am ajuns să fac politică:
– Renașterea în credința cea adevărată a sufletului românesc
– Revigorarea familiei românești
– Reunificarea Țării în hotarele firești ale comunității naționale
– Refacerea sentimentului de frățietate între românii de pretutindeni
– Recăpătarea demnității, suveranității și libertății poporului român
– Recuperarea adevăratei istorii a românilor, ca temei de învrednicire românească
– Recunoașterea sfinților români din închisorile comuniste
– Restaurarea scării valorilor în societatea românească.
Observați că toate acestea sînt deziderate de ordin preponderent spiritual. Pentru că este normal ca principiul spiritual să imprime acțiunea politică și nu invers. Și e vremea să ne întoarcem la primatul principiului spiritual, nu să-l abandonăm pe acesta – așa cum e tendința dominantă azi.
Dumnezeu să ne ajute, iar pe Părintele Gheorghe Calciu să-l numere cu Sfinții Lui!
PS:
Imaginiea care însoțesc acest text au fost surprinse la o conferință despre credință și românism pe care am organnizat-o și susținut-o, alături de Părintele Gheorghe Calciu, d-l Marcel Petrișor, d-l Răzvan Codrescu și Mihail Albișteanu, la Casa Pogor din Iași, la începutul anilor 2000.