Într-o țară în care milioane de români trăiesc la limita sărăciei, unde prețurile cresc continuu, salariile sunt înghețate, iar taxele și impozitele sporesc, clasa politică își permite un lux greu de justificat: funcționarea partidelor politice pe banii contribuabililor. Bani publici care ar putea merge la spitale, școli sau proiecte sociale.
Potrivit unui raport Expert Forum, în primele nouă luni din 2024, partidele au încasat 173 de milioane de lei din subvenții. Până la sfârșitul anului, suma va ajunge la 284 de milioane. Și nu, nu sunt bani pentru „democrație”, ci în cea mai mare parte pentru „presă și propagandă” și sinecuri. Cu alte cuvinte, contribuabilul plătește ca să fie manipulat și să-i întrețină pe activiștii politici care nu au prins funcții publice și sunt angajați la partid.
Cum s-au tocat banii noștri în acest an
- PSD: a încasat 57 de milioane de lei. Între ianuarie și august a cheltuit 75,8 milioane, din care 61,4 milioane doar pe propagandă. În rest, câte 2-3 milioane pentru consultanță, sondaje și personal.
- AUR: a primit 34 de milioane, din care 16 milioane pe propagandă și peste 2 milioane pe deplasări. Mai lipseau artificiile și popcornul. Să nu uităm că acest partid și-a făcut un titlu de glorie, la începuturile sale, din pretenția că nu va cheltui banii de la bugetul național.
- PNL: aproape 28 de milioane cheltuiți, cu 10 milioane pentru imobiliare și 9 milioane pentru propagandă. „Partid liberal”, dar preocupat să-și cumpere birouri mai scumpe decât sediile de corporație.
- USR: 24,7 milioane, dintre care 7,5 milioane pe personal și 5 milioane pe propagandă. Adică plătim salariile celor care se plâng zilnic că nu au bani.
- SOS și POT: au cheltuit milioane de lei și ele, pentru „activități cu caracter politic”, „consultanță” și alte artificii contabilicești.
- PMP și Forța Dreptei au avut bani mai puțini, nefiind partide parlamentare, doar pentru aleșii locali pe care îi are.
Opt partide în total sug bani din bugetul de stat. O adevărată „cratiță comună” din care fiecare bagă lingura cât poate de adânc. Și asta în fiecare an.
Iar ca tabloul să fie complet, să nu uităm de UDMR: anul acesta are la dispoziție peste 64 de milioane de lei de la buget, sub pretextul că este ”organizație a minorității maghiare”. În realitate, este un partid care joacă în aceeași ligă politică cu PSD, PNL sau AUR, dar care își asigură finanțarea printr-un mecanism separat, chiar mai generos decât cel al unor partide parlamentare.
Argumentul fals al „independenței politice”
Se invocă adesea că subvențiile de la stat ar asigura independența partidelor față de sponsori dubioși. Realitatea contrazice însă această teorie: partidele iau bani și de la stat, și din mediul privat, dar deciziile lor continuă să servească interese obscure, adesea contrare celor ale alegătorilor.
Este o dublă imoralitate: nu doar că cetățeanul plătește propaganda împotriva propriei lui rațiuni, dar banii ajung să hrănească structuri politice rupte de realitatea socială.
Parlament supradimensionat, în ciuda voinței populare
Pe lângă subvenții, întreținem și un Parlament supradimensionat, cu 465 de aleși (Camera Deputaților și Senat), deși la referendumul din 2009, o majoritate covârșitoare a românilor a cerut reducerea numărului de parlamentari la 300.
Comparativ, țări cu populație similară sau chiar mai mare, precum Polonia sau Spania, au parlamente mai restrânse și mai eficiente. România, cu aproximativ 19 milioane de locuitori, nu are nevoie de aproape 500 de parlamentari care adesea dublează activitatea și consumă resurse uriașe. Evident, nu din rațiuni democratice, ci pentru mai multe locuri calde și mai multe privilegii.
Ce trebuie făcut
Solicit ferm ca majoritatea parlamentară să ia măsuri urgente:
- Să elimine subvențiile de la buget pentru partide. Dacă ești partid puternic și iubit de popor, trăiește din cotizații și donații de la membrii și simpatizanți. Dacă nu, înseamnă că ești o butaforie și că nu te vrea nimeni.
- Reducerea Parlamentului la 300 de membri, conform voinței poporului exprimată la referendum. Orice altă explicație e sfidare pe față a democrației.
Românii strâng cureaua, iar politicienii își cumpără lux, propagandă și sinecuri din banii lor. Este o imoralitate strigătoare la cer.
Până când aceste două reforme nu vor fi aplicate, orice discurs despre „responsabilitate politică” și „respect pentru cetățeni” – venit dinspre partidele subvenționate de stat – rămâne doar un exercițiu de ipocrizie și ar trebui sancționat ca atare de electorat.