Catastrofa de la Paltinu și criza statului român

Catastrofa generată în cascadă, odată cu decizia de golire a lacului de acumulare de la Paltinu, este cea mai clară demonstrație a faptului că românii finanțează o guvernare incapabilă să mai gestioneze infrastructura strategică a statului.

Am intrat oficial în epoca marilor dezastre pe care nu le mai poate opri niciun filtru de verificare și control din ierarhia instituțională a statului.

Amestecul perfect de prostie crasă, autosuficiență, incompetență profesională și slugărnicie politică în cazul lucrărilor de întreținere la Barajul Paltinu a generat un curs al evenimentelor aproape imposibil de imaginat într-o țară civilizată.

Situațiile critice scot la iveală vulnerabilitățile administrative

Furtul Coifului dacic de la Coțofenești dintr-un muzeu olandez lipsit de pază, prăbușirea salinei de la Praid și secarea simultană a două lacuri de acumulare cu consecințele pe care le vedem azi sunt trei evenimente neverosimile dar extrem de grave care s-au succedat de la începutul acestui an.

Pierderile financiare sunt incalculabile când vorbim despre tezaurul istoric al României, iar distrugerea salinei și golirea iresponsabilă a lacului de acumulare au generat efecte economice devastatoare la nivel național.

Cine acoperă toate aceste pagube? Contribuabilul român, firește!  Cine răspunde pentru deciziile catastrofale care ne-au adus în această situație? Absolut nimeni.

Statul se comportă ca un traficant de taxe și impozite, sau mai bine zis ca o organizație interlopă care pretinde taxă de protecție de la cei pe care îi amenință cu represalii dure dacă nu plătesc.

Atâta vreme cât vom permite guvernului și autorităților locale să instituie biruri ca să acopere găurile făcute în buget din incompetență și trădare a interesului național, România va continua să se scufunde.

Responsabilizarea politicienilor

Statul trebuie să își câștige veniturile din economia reală, adică din valoare adăugată, și nu din taxarea veniturilor și a proprietăților.

Responsabilizarea politicienilor nu poate începe decât cu închiderea robinetelor cu bani care le finanțează dezmățul.

Taxele și impozitele pe resurse care nu generează profit trebuie reduse la minim, cât mai rapid. Nu ne mai putem permite să fim sponsorii inconștienți ai unor agenți de influență care distrug însăși structura de rezistență a statului.

Lipsiți de cele mai facile resurse financiare, politicienii se vor gândi de două ori dacă își iau răspunderea unei guvernări, și dacă decid să preia un mandat vor fi obligați încă din prima zi să gestioneze eficient și să dezvolte patrimoniul economic al țării.

Revoluția conservatoare

După 36 de ani de încercări nereușite, România nu mai are nevoie de reforme, ci de o revoluție care să schimbe din temelii arhitectura administrativă a statului!

Lasă un comentariu