Claudiu TârziuDeschideţi larg fereastra şi trageţi adânc aer în piept. Puneţi de-o cafea şi, în treacăt, deschideţi televizorul pentru ştirile dimineţii. Până să vă îmbrăcaţi, daţi câteva telefoane, ca să economisiţi timp. Apoi vă grăbiţi către maşină, căci traficul se anunţă infernal, iar sarcinile de serviciu v-au umplut deja căsuţa de e-mail… Gesturi ale unei rutine zilnice, … [mai mult]
Drumurile sunt ușoare sau grele, după inima cu care le faci. Drumurile la mănăstire sunt întotdeauna senine și folositoare. Zidurile sunt, de obicei, mereu altele și nu permanent plăcut de privit. Zidurile unei mănăstiri sunt fierbinți și frumoase, pe măsura dragostei și a râvnei în rugăciune a celor care le locuiesc. Dar nu drumurile și … [mai mult]
Dacă nu știi în ce crezi, încotro te îndrepți? Dacă nu știi unde vrei să mergi, ce politică faci? Și de ce? Doar trei întrebări de bun simț pe care majoritatea politicienilor noștri par să nu și le fi pus niciodată. Pentru că ei văd în politică numai un mijloc de parvenire. Această mentalitate ne-a … [mai mult]
Pentru Dumnezeu, neam și țară De la un timp, în țară se simte tot mai apăsat duhul de faptă al unei organizații care sare în ajutorul românilor aflați în dificultate. Are nevoie o familie cu mulți copii de un acoperiș deasupra capului? Îl primește. Are o biserică trebuință de consolidare, ori o mănăstire de ajutor? … [mai mult]
O cheamă Sasha. Nu știu de ce, n-am botezat-o eu. Avea patru ani când am primit-o pentru trei zile. Atât m-a rugat un prieten s-o țin. ”Trei zile, bătrâne. Nici n-o vei simți” – m-a asigurat. A fost cuminte, n-am simțit-o decât dimineța, la prânz și seara, când trebuia să iasă la plimbare. Bine, și … [mai mult]
”Formula As” pe urmele dacilor în Renania, Normandia și Bretania. Reportaj de călătorie Dacii se credeau nemuritori. Azi, știm că aveau dreptate. Dar veșnicia lor este ascunsă sub straturi de indiferență, ignoranță și ideologie. Ea trebuie decojită ca o ceapă, foaie cu foaie – sau, dacă vreți, document cu document –, drum cu drum, inimă … [mai mult]
România are un aparat de stat obez cu picioare de ceară. Nu-i un secret, dar parcă prea adesea uităm asta. Din cei 4,8 milioane de salariați, 1,4 lucrează pentru stat, în administrație, instituții sociale (educație, sănătate etc.) sau companii subordonate. Bugetari carevasăzică. Prin firea lucrurilor, bugetarii consumă din ce produc privații, adică restul de 3,4 … [mai mult]
Vechiul dicton liberal ”Prin noi înșine” are un înțeles de adâncime personalist. El viza inițial poporul, dar destoinicia unei comunități naționale nu este decât însumarea vredniciei persoanelor care o compun. De asemenea, chiar dacă la origine sintetiza o politică economică, expresia nu se limitează la asta, ci dovedește valențe de ideal național, acoperitor pentru toate … [mai mult]
Plânsul a țâșnit cu forță din viscere. Ochii nu i s-au mai putut împotrivi. Un pictor iscusit i-ar fi surprins, cred, atunci lumina lichidă care, ieșită de sub pleoapele ușor strânse, prindea a-i acoperi mai întâi chipul, apoi și trupul, ca într-o aură. Lacrimile îi curgeau necontenit, nu de durere, nici de bucurie, ci pentru … [mai mult]
Partida comunistă n-a renunțat la lupta de clasă nici după ce și-a schimbat numele și a dat ”dictatura proletariatului” pe ”democrația originală”. Dușmanii săi au rămas aceiași: românii care produc ceva. Carevasăzică, burghezii, chiaburii, intelighenția. Aceiași au rămas și profitorii: aparatnicii. Însă metodele de spoliere a unora și de îmbogățire a celorlalți s-au diversificat. Și … [mai mult]