Cu toții sperăm, de la prima licărire a zilei pînă la ultima secundă a nopții. Creștinul speră clipă de clipă că se va mîntui. Stoicul, care nu se pricepe să iubească, se luptă cu speranța, crezînd-o sursă a nefericii sale, fiindcă îi întreține deșertăciunea iluziilor.
Dacă nu avem dragoste, nu putem avea nici credință. Iar, dacă nu avem credință, ne va lipsi rezervorul speranței.
În noul episod al podcastului “Conservatorii” vă dăruim o deslușire cu dichis a chipurilor și resorturilor speranței. Din fericire, lipsește numai ostenitul clișeu „speranța moare ultima”, pe care-l folosesc doar fotbaliștii cu șanse mici de calificare.