Astăzi, la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București, se lansează Mega-Anul Electoral 2024. Democrația electoralistă în România, sub seemnătura prof. univ. dr. Andrei Țăranu și asist. univ. dr. Eugen Gabor. O carte apărută exact la timp pentru a înțelege ce și de ce s-a întâmplat și a trage concluziile necesare unor eventuale îndreptări în perspectiva următoarelor alegeri parlamentare.
Volumul acoperă cel mai turbulent ciclu electoral din istoria post-comunistă a României, conține interviuri cu actori politici relevanți ai perioadei – printre care și unul consistent cu mine – și își propune să ofere, cu instrumente politologice, o radiografie a unui sistem aflat în colaps controlat. Merită citit. Merită și contrazis.
Profesorii Țăranu și Gabor au alcătuit cel mai bun tablou descriptiv al anului electoral 2024. Cartelizarea PSD–PNL, pierderea identității ideologice, prăbușirea încrederii, ascensiunea suveranismului. Cartea va rămâne un document util al epocii.
Totuși nu poate prescrie tratamentul. Pentru că e scrisă din interiorul aceleiași paradigme care a produs boala.
Autorii numesc „anomie” (electoratul a votat nu pentru ceva, ci împotriva sistemului, fără să aibă o alternativă constructivă coerentă) ceea ce este, de fapt, o căutare legitimă de sens politic. Diferența nu e semantică. Anomia e un vid patologic. Ceea ce s-a întâmplat în 2024 a fost altceva: milioane de oameni au refuzat o politică goală și au căutat una care să vorbească despre identitate, suveranitate, comunitate națională. Imperfectă în forme. Legitimă în impuls. Autorii nu pot face această distincție, căci nu au antenele potrivite.
Același unghi deformat apare în explicarea fenomenului Georgescu prin influența MAGA.
MAGA a funcționat în România nu pentru că românii sunt influențabili, ci pentru că mesajul anti-establishment era justificat. E mai comod să externalizezi cauza decât să judeci trei decenii de malpraxis politic autohton.
Despre 6 decembrie 2024 – ziua în care au fost anulate alegerile prezidențiale – cartea vorbește cu o precauție de neînțelees. Nicio operațiune hibridă externă nu produce atâta neîncredere cât a provocat statul roman prin anularea unui scrutin fără procedură legitimă și transparentă. Autorii deplâng anomia politică, dar refuză să judece principala ei sursă instituțională.
Soluțiile propuse la final – reducerea inegalităților și reforma educației – sunt necesare, dar insuficiente. Nicio reformă nu funcționează fără coeziune socială. Nicio coeziune socială nu se construiește în vid ideologic. Ea are nevoie de valori comune, de identitate asumată, de o narațiune despre cine suntem ca națiune.
Cartea descrie o Românie ieșită dintr-o ordine veche, care nu a intrat încă în una nouă. Are dreptate în diagnostic. Dar o nouă ordine va putea fi construită numai pee valori.