Parlamentul European a dezbătut miercuri un subiect care nu prezintă nicio urgență, mai ales dacă ne raportăm la contextul mondial actual, marcat de războaie și crize economice profunde.
Este vorba despre interzicerea „terapiilor de conversie”. Terapia de conversie reprezintă un set de practici care încearcă să readucă o persoană la orientarea sexuală firească, heterosexuală.
Întrebarea este dacă această temă este o prioritate reală pentru Europa de astăzi? Nu.
Există o masă critică de cetățeni europeni interesați de acest subiect? Nu.
Pentru milioane de oameni, prioritățile sunt altele: securitatea granițelor europene, costul vieții, stabilitatea economic etc.
Între această realitate și agenda pe care o discutăm aici este o distanță de la cer la pământ.
Mai mult, soluția propusă pentru ”terapia de conversie” este interdicția.
Or, interdicția nu clarifică tema, nu duce la soluții raționale, nu convinge pe nimeni, ci doar impune o viziune ideologică.
Într-o Uniune care se definește prin libertate și pluralism, riscul de a scoate anumite idei din spațiul dezbaterii libere prin lege este un act de iresponsabilitate și un reflex totalitar. Libertatea de a căuta, de a gândi și de a alege nu poate și nu trebuie să fie suprimată.
Este inutil, cred, să vă mai spun că majoritatea parlamentară, atinsă de filoxera neomarxismului are o opinie fermă pe subiectul terapiei de conversie: să fie interzisă.