În România există peste două milioane de hectare de teren agricol afectate de secetă, din suprafața totală de aproximativ 13,5 milioane de hectare.
Simpla enumerare a proiectelor, strategiilor și măsurilor promise și parțial implementate de autorități în ultimii 34 de ani demonstrează că, în momentul de față, Guvernul României este incapabil să gestioneze protecția culturilor agricole, în condițiile unei clime neprielnice.
Principala cauză care a împiedicat refacerea și dezvoltarea unui sistem național de irigații este lipsa coerenței administrative. Niciun proiect major nu a fost dus la bun sfârșit, din motive legate de finanțare, viziune sau voință politică.
În realitate, dincolo de propaganda electorală și declarațiile de conjunctură, executivul nu a acordat niciodată importanța cuvenită acestei infrastructuri strategice.
Fără un plan general cu termene de execuție clare și fără un responsabil care să urmărească și să raporteze stadiul proiectului, reabilitarea nu a fost niciodată altceva decât o promisiune goală de conținut.
Pentru deblocarea situației, propunem următoatele măsuri:
1. Înființarea unei funcții de management în cadrul Ministerului Dezvoltării, care să aibă în responsabilitate proiectarea, planificarea, verificarea și raportarea stadiului de execuție a lucrărilor de reabilitare.
2. Realizarea unui plan general care să cuprindă rețeaua completă a sistemului național de irigații, evaluarea stării de funcționare a acestuia, bugetul general pentru reabilitare și o planificare pe etape a necesarului de lucrări pentru repunerea sa în funcțiune.
3. Întocmirea unui plan de întreținere și operare a sistemului, în care să fie prevăzute responsabilitățile autorităților locale pentru protecția infrastructurii.
4. Identificarea surselor de finanțare pentru lucrările de reabilitare, întreținere, operare și extindere a sistemului național de irigații.
5. Identificarea soluțiilor optime pentru alegerea surselor de apă necesare unor segmente din sistemul național de irigații: exploatarea bazinului hidrografic sau a pânzei freatice.
6. Clasificarea sistemului național de irigații la nivelul obiectivelor de interes strategic.
7. Unificarea legislației care reglementează protecția culturilor agricole în cadrul unui proiect de lege unitar, pragmatic și coerent.
8. Simplificarea sistemului de atribuire a lucrărilor de întreținere și reabilitare, astfel încât legiuitorul să prevină orice întârziere operațională, dar și monopolizarea activităților.
9. Prioritizarea reabilitării la segmentele de infrastructură aflate în stare de funcționare sau care necesită un volum mic de reparații.
10. Realizarea unor mecanisme de cooperare și co-finanțare public – privat, care să permită fermierilor și investitorilor să finanțeze lucrări de reabilitare sau întreținere a sistemului național de irigații, mai ales în situațiile în care utilizarea acestuia le-ar aduce beneficii calculabile imediate
Management!? Ce nu mai ştim româneşti? Spune Domnule: GOSPODĂRIRE. La noi omul gospodar face gospodăreală. Unele măsuri sînt bune, altele nu. POȚI avea cel mai bun sistem de irigaţii. CE faci dacă nu plouă? Aduceţi ploaia prin metode naturale, lăsate de Dumnezeu! ŞTIŢI? Căutaţi ıntii SECIALIŞTI. ROMÂNIA ARE DESTUI. NUMAI PARTIDELE NU AU. IAR SPECIALIŞTII PARTIDELOR SÎNT INGUST SPECIALIZAȚI LA MEDIU.